Povestea comunei cu nume comunist este mai valoroasă decât prezentul. Ea începe odată cu prima aşezare getică pe aceste meleaguri şi continuă cu vremurile de restrişte ale războiului

Istoria locurilor se pierde în negura vremilor şi nu este legată doar de ieşirea României din alianţa cu Germania nazistă şi trecerea de partea aliaţilor. Conform monografiei localităţii scrisă de fostul inspector şcolar Petrică Miu, în 23 August şi celelalte localităţi vecine cercetările au identificat aşezări getice din a doua epocă a fierului.

După 1850, la populaţia turco-tătare dobrogene i se adaugă tătari veniţi din Crimeea. Ocupaţia lor de căpetenie era creşterea vitelor. Cultivau foarte puţin orzul, meiul şi secara.

Trei sate

După Congresul de la Berlin şi reinstaurarea administraţiei româneşti în Dobrogea au fost organizate şi validate primele alegeri ale consiliilor comunale. Tatlageac aparţinea atunci din punct de vedere administrativ de ocolul Mangalia şi comuna Cazal Murat. Prin anul 1901 prefectura judeţului Constanţa a numit primarul şi membrii români ai consiliilor comunale. La acea vreme, de comuna Tatlageac aparţineau trei sate: Tatlageacul Mare, Tatlageacul Mic şi Pervelia.

În vremuri de război

În 1916, toţi bărbaţii comunei între 18 şi 50 de ani au plecat în război. N-au mai rămas în comună decât femei, copii şi bătrâni. Apropiindu-se frontul, cei rămaşi acasă au fost înspăimântaţi de veştile rele ce le aduceau ostaşii şi presimţind ce înseamnă ocupaţia duşmanului au părăsit satul. Au încărcat în căruţe sau care cu boi alimente, haine şi velinţe. Ei au luat atât cât se putea lua într-o căruţă. Le-au rămas pătule, cereale, case încărcate.

În aprilie 1917, la îndemnul administraţiei germane, refugiaţii au început să se întoarcă pe la casele lor. Se spune că puteai să intri cu căruţele în case şi să ieşi pe partea cealaltă. Armat