Vladimir Tismaneanu
Despre evrei s-au scris vagoane de carti si se vor mai scrie. Pentru mine, poporul evreu este un popor ca oricare altul, peste care, tavalugul istoriei a trecut poate mai apasat din motive etnice. Ecourile exterminarii planificate de catre nazisti a evreilor au facut ca acest fenomen, intitulat holocaust, sa fie cea mai sensibila tema a ultimei jumatati de secol si probabil, vectorul principal al înfiintarii statului Israel, în 1948. Între noi fie vorba, de aceeasi compasiune trebuie sa aiba parte armenii, ucrainieii, cambodgienii, chinezii si alte popoare care, în cursul secolului trecut au fost supuse unor cumplite acte de genocid, recunoscute ca atare de marile democratii ale lumii.
În fine, nu genocidul este tema articolului de fata. Revenind la evrei, marturisesc ca personal am tot respectul fata de acest popor care a dat lumii mari personalitati, în domenii diverse. Karl Marx, Yehudi Menuhin, Albert Einstein, Steven Spielberg sunt doar cateva nume, luate la întâmplare din memorie, ale unor evrei carora omenirea le datoreaza mult. Îi respect îndeosebi pe evreii care locuiesc în Israel, fiindca lor li se datoreaza mentinerea acestui stat pe harta lumii.
Însa, vorba lui Eugen Barbu, „au si evreii jidanii lor”. Ca orice alt popor, evreii au produs mari personalitati dar si ticalosi fara seaman, care defileaza prin lume crezându-se imuni la orice, prin natura apartenentei lor la poporul evreu.
În alta ordine de idei, Vladimir Tismaneanu este un evreu român stabilit în America, profesor la Universitatea Maryland si fost presedinte al Comisiei Prezidentiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Pentru cine nu-l cunoaste pe Volodea, nu-i nimic neobisnuit pâna aici. Trebuie spus însa, ca parintii susnumitului au fost activisti comunisti înca din ilegalitate, instruiti la Moscova
