În Neptun, la Prichindel e pustiul falimentului. Uite, o învîrtitoare-două ce-ţi mai dau senzaţii tari, uite două-trei locuri unde sfîrîie hamsia în ulei la 4 lei. Hei, uite, şi omul cu groaznice portrete din chihlimbar – cîtă materie aruncată aiurea pe geam! Şi uite şi două supermarketuri mici-mici şi transpirate, cu mărci de care nici dracu’ n-a auzit. Aţi auzit de Muntenina? Eu am luat o sana de-asta la 1 litru. Lăcomie! Şi e densă ca un unt, îmi place, e atît de untoasă că mi-e frică să gîndesc cîte E-uri grase mi-or ieşi prin bască, pardon, casca de înotător. Dar pustiul groaznic al comerţului de altădată din Prichindelul neptunian este dat de un măgăruş.
DE ACELASI AUTOR Oh, porcule, cît de mult ţi-am dus dorul! Piaţa duminica de dinainte de Crăciun Vizavi de Eneida Vai de oasele noastre! Sîntem urşiO piticanie cu trup tubular, măgăruş-pechinez. Era noapte şi nu vă puteţi închipui silueta acestei arătări. Patru picioare slabe ca grisina şi un trup umflat ca ridichea. Şi-un cap, şi-o coadă. Scăldat în luminile de la crucile bisericii din Neptun şi mînat cu şuturi în fund de un puştan cît puţa măgarului. N-am cuvinte să vă povestesc. Înainta zăpăug măgarul, că puştanul îşi găsise un titlu de glorie din a altoi animalul. Şi cum ioc clienţi, măgăruşul-pechinez se mişca deja din inerţia şuturilor. Da, mai era la faţa locului un măgar ceva mai mare şi strunit de-un tînăr, dar măgarul acesta nu se amesteca în pedeapsa pipernicitului. Şi mi-a venit o idee; să mă urc pe măgăruşul acesta drag, doar astfel îi pot opri suferinţa. Şi cînd să bag mîna în buzunar, am văzut că-s gras, umflat, că mă chinui să-mi bag mîna în buzunar ca să scot banii. Atunci mi-am zis că nu pot să-l fac pe măgăruş să sufere mai mult. Abia acum, scriind acest articol, îmi dau seama că puteam să-i plătesc puştiului ca să-l ţin pe loc pe măgăruş. Dar acum am scris, e prea tîrziu să întorc
