Când am citit în tinereţe "Ferma animalelor", a lui George Orwell, am crezut că nimic nu putea egala acea satiră la adresa unui regim totalitar, care se potrivea şi involuţiei societăţii româneşti sub dictatura ceauşistă. Decembrie 1989, când pestre o mie de tineri au murit spre a readuce ţara pe un făgaş democratic, părea apoi a închide o cumplită paranteză a istoriei. M-am înşelat. "Partida porcilor" şi-a revenit treptat din şoc şi, într-o recrudescenţă care în ultimii ani a devenit acută, vierul Napoleon a pus iar, el, cu nomenklatura şi cu clientela lui, copita pe grumazul oamenilor. Construind şi consolidând un sistem opresiv, care sufocă orice zvâcnet democratic. Cum s-a întâmplat şi cu recentul referendum pentru demiterea unui preşedinte care, în afara acoliţilor săi, nu mai reprezintă pe nimeni. Dar care, având la îndemână mecanisme şi o infrastructură pregătite din timp, e gata să se întoarcă la Cotroceni, într-o hăhăială lugubră şi rău prevestitoare.

A avut spre a-şi atinge scopul de adevărate coloane a cincea, plasate din vreme în structuri esenţiale. O mână de personaje penibile de la Curtea Constituţională, judecători doar cu numele, majoritatea magistraţi doar cu numele, fără o solidă carieră, şi-au bătut joc de 8,5 milioane de voturi, au ignorat ostentativ datele demografice reale. Au invocat trunchiat şi pe sărite texte din legi diferite, interpretându-le abuziv (ce ridicol suna în gura lui Zegrean aserţiunea "Asta-i măreţia Dreptului, că legile pot fi intepretate") şi devoalându-şi postura de uşieri la Cotroceni ai lui Băsescu. Dacă există o urgenţă constituţională, apoi aceasta e revederea fără menajamente a statutului CCR, în scopul depolitizării ei şi al încadrării cu corifei ai Dreptului, nu cu nişte neica-nimeni. Bun, Băsescu va reveni - vom vedea pentru cât timp - la Cotroceni. Nu se va potoli, însă, şi va continua să-şi folosească c