Pe 23 august 1939, lumea afla cu stupefacţie despre semnarea, la Moscova, a unui pact germano-sovietic "de neagresiune". Într-un protocol secret, a cărui existenţă va fi negată de URSS până în 1989, cele două puteri îşi împărţeau Europa Orientală. La 1 septembrie, Germania invada, deja, Polonia, invazie continuată, pe 17 septembrie, de Armata Roşie, care încheia partajul. Apoi, URSS va anexa Ţările Baltice, independente din 1918, şi teritorii din nord-estul României. Protocolul secret mai prevedea ca URSS să furnizeze Germaniei naziste petrol şi cereale şi să-i predea pe militanţii comunişti germani căutaţi de nazişti. Alianţa dintre Hitler şi Stalin va dura aproape doi ani, până în iunie 1941, când Germania invadează URSS.

Pentru Hitler, pactul era important pentru că, după momentul polonez, putea să-şi pregătească armata pe frontul occidental. Cât despre Stalin, istoricii s-au întrebat, multă vreme, care au fost raţiunile alianţei sale cu Hitler; dacă pactul a permis revenirea URSS pe graniţele europene ale Imperiului Ţarist, el n-a impiedicat, totuşi, declanşarea războiului, care a lăsat URSS izolată în faţa unei armate naziste mult mai puternice. Oricum, contrar unei legende vehiculate de partizanii săi, Stalin n-a folosit acest răgaz de circa 2 ani pentru a se pregăti de război contra lui Hitler. În ciuda avertismentelor venite de pretutindeni, Armata Roşie s-a trezit total nepregătită în faţa atacului nazist suferind, în primele luni de război, pierderi imense.

Până la momentul 23 august 1939, să ne amintim, totuşi, că Stalin bănuia Occidentul că doreşte să deturneze către Răsărit poftele de cuceritor ale lui Hitler. Temerile lui vor fi confirmate de transformarea de către Wermacht a unei părţi din Cehoslovacia în colonie germană, dar şi de pretenţiile pe care acesta începea să le aibă asupra Poloniei. Hitler viza Danzigul, porto-franco