- Social - nr. 163 / 23 August, 2012 Cea mai veche si frumoasa casa de locuit, dar si o gospodarie saseasca bine randuita, din Transilvania, par a fi de departe cele care apartin, de trei secole, Parohiei Evanghelice a asezarii sibiene Rosia. Localitatea este situata in Podisul Vaii Hartibaciului, nu departe de soseaua ce duce la Sibiu si Agnita, avand in vecinatatea ei satul Daia si comuna Vurpar. La Rosia si-a gasit rostul in viata si linistea sufleteasca preotulromancier sas EGINALD SCHLATTER. El predica din altarul Bisericii evanghelice si scrie carti in limba germana, precum si scenarii de filme. Cand a venit in Rosia sibiana, acum 33 de ani, in Parohia Evanghelica erau aproape 700 de credinciosi, iar in sat: scoli si gradinite pline de copii romani, sasi si tigani; un camin cultural de toata frumusetea; campurile erau cultivate; casele, curtile si gospodariile bine randuite; dealurile acoperite de vii si livezi; pe pasuni sute de vaci si bivoli; stanele aveau mii de oi, iar in curtile oamenilor cai dolofani, boi si carute; teascuri de ulei in suri si butoaie cu vin si cu tuica in pivnite; ateliere cu mesteri dogari si fierari; la CAP si la IAS ferme bogate. Oamenii satului lucrau pamantul si cresteau animale, dar faceau si naveta in industrie si in cooperatia mestesugareasca a asezarilor mai apropiate, precum Sibiu, Cisnadie, Talmaciu, Marsa, Avrig, Agnita, Copsa Mica si Medias. Din agricultura agoniseau bucate, iar din naveta la oras banii necesari targuielilor zilnice. Romanii si sasii invatau unul de la altul cum sa fie buni gospodari si oameni de omenie. Acum, din toate cate au fost, n-a ramas mai-nimic. Sasii s-au dus in strainatati, purtand cu ei greaua povara sufleteasca a dorului dupa iarba verde de acasa, dupa ulitele si hotarul satului, dupa biserica botezurilor si cununiilor, dupa cimitirul in care se odihnesc inaintasii lor, dupa Transilvania, dupa