● Neneh Cherry & The Thing, The Cherry Thing, Smalltown Supersound, 2012.
Şi uitasem că Neneh Cherry, regina hip hop-ului suedez, mai există (dar şi că hip hop-ul suedez a existat vreodată). Cariera i-a fost sporadică, puţine albume şi cîteva colaborări. În a doua categorie se înscrie şi albumul de faţă, născut din ambiţia jazzerilor de la The Thing de a o acompania pe fiica lui Don Cherry, cu vocea ei răspicată de negresă scandinavă, indecisă între punk, hip hop, soul sau jazz. Tocmai această indecizie face albumul interesant, incatalogabil, ciudat, original prin sound, dar nu şi prin compoziţii.
DE ACELASI AUTOR Catehism post-rock Workshop muzical Ştiinţă vs. industrie Solo Născută în familie de jazzeri şi soră vitregă cu Eagle Eye Cherry, hippioată în prima tinereţe, punkeriţă în a doua, rapperiţă pe cînd începea să-şi facă un nume, învinsă la mustaţă de Milli Vanilli la prima ei nominalizare Grammy, recompensată totuşi mai tîrziu pentru superhitul nouăzecist „7 Seconds“, Neneh Cherry e o figură extrem de versatilă a muzicii scandinave, din păcate nu şi una harnică. Cea mai mare parte a celor 16 ani care au trecut de la ultimul său album au găsit-o în postură de invitată pe diverse albume brit pop. The Thing, mult mai tinerei, nu sînt totuşi născuţi ieri şi se află în plină ascendenţă. Obişnuiţi ai festivalurilor de jazz scandinav, s-au înfiinţat sub inspiraţia dată chiar de tatăl vitreg al lui Neneh Cherry, compozitorul de jazz Don Cherry. Colaborarea lor cu Neneh e probabil un vis împlinit pentru trioul scandinav ce-şi abandonează apucăturile free jazz pentru un album mai accesibil, cu structuri mai clare, menite să deservească vocea artistei, dar nicidecum un album comun. Comparaţia pe care o găsesc cea mai potrivită pentru soundul acestui material e cu trip hop-ul, dacă înlocuieşti instrumentaţia electro cu una de sax-jazz. Tonul vocal al lui
