Povestea pe care o depănăm astăzi s-a petrecut pe meleagurile fermecate ale Moldovei, dar nu în lumea lui Creangă, ci în aceea reală, a diplomaţiei la nivel înalt. Doamnei Merkel, germanii îi spun, cu mare afecţiune, nineacă; Mutti pe nemţeşte! Ca o mamă bună, deci, înaltul reprezentant al "Republicii de la Berlin" a poposit unde nici cu gîndul n-ar fi gîndit cineva, tocmai la Chişinău.
Motivul oficial este unul cît se poate de serios, dar prea puţin credibil pentru o asemenea mutare pe harta Europei: relaţiile diplomatice dintre Republica Federală Germania şi Republica Moldova au împlinit două decenii! Gestul Germaniei de a recunoaşte, imediat după România, noul stat apărut din "explozia necontrolată" a Uniunii Sovietice a fost, la vremea aceea, unul care a devansat multe alte capitale europene, semnalînd, pentru prima dată în noua eră post-sovietică, faptul că Berlinul va avea o agendă politică internaţională proprie, consistentă şi cu bătaie lungă.
De ce a luat, aşadar, doamna Merkel drobul de sare în spinare, mălăieşul în cîlcîieşi şi smocul de flori la subţiori şi a bătut la uşa după care stateau tupilaţi, Preşedintele Nicolae Timofti, premierul Vlad Filat şi Preşedintele Parlamentului, Marian Lupu? Şi asta, cînd? Tocmai în toiul crizei europene, cînd Grecia ameninţă să scufunde euro-barca, cînd Portugalia, Italia şi Spania abia dacă se mai pot ţine de marginile copăii, cînd nu puţini americani cu greutate politică şi financiară se pregătesc să participe la ceremonia funerară a proiectului de integrare hrănit de Europa mai bine de jumătate de secol!
Unul dintre motive, care transpare, atît din agenda discuţiilor bilaterale, cît şi din discursul ţinut de Cancelarul Merkel în Parlamentul Republici Moldova pare să fie acela că Germania şi-a reamintit subit de faptul că Uniunea Europeană are, oficial, o politică de vecinătate special croită pent
