Sindicatele din majoritatea țărilor europene şi-au pierdut din influenţă în ultimii ani, pe fondul crizei economice. Potrivit unei analize realizate de revista Capital, centralele sindicale își adună puterile pentru a reveni în forță.
Declinul influenței sindicatelor este prezis din anii ’80, vizibil din anii ’90 și accentuat după 2000, scriu cei de la Capital. Un fenomen global, pronunţat cu precădere în Europa şi mai ales în statele din centrul, sudul și estul continentului.
Specialiştii în evoluţia mişcărilor sindicale explică ce greşeli au făcut liderii sindicali, care nu au realizat câtă nevoie aveau să atragă un număr cât mai mare de membri, pe fondul respingerii acestor mişcări, respingere care începea să se resimtă din anii ’80. Dacă în România anilor ’90 apartenența la sindicate era de circa 80% din populația ocupată, astăzi ea se situează în jurul a 30 de procente.
În ceea ce priveşte rata de afiliere sindicală din UE în intervalul 2000-2008, într-o singură țară a existat o creștere a numărului de angajați intrați în rândurile sindicale: Belgia. Potrivit statisticilor Comisiei Europene, confederațiile românești au cunoscut în acest interval un declin al participării de 22%, rată similară cu media UE.
O mulțime de alte statistici sunt indicatori ai insucceselor mișcării sindicale în România. Tara noastra are de departe cea mai mare rată a sărăciei în rândul populației ocupate: 17,3%. Cu alte cuvinte, deși lucrează, un angajat român din șase abia reușește să se descurce de pe o zi pe alta, în condițiile în care media UE este de circa opt procente, iar unele state din regiune raportează cifre mult mai bune: Cehia, de pildă, doar 4%, Ungaria-5% și Bulgaria-7%.
Un lanț de schimbări legislative survenite anul trecut a dat peste cap mișcarea sindicală autohtonă, amintesc cei de la Capital. Pe scurt, a fost eliminat contractul
