Fără a fi spectaculoasă prin declarații și oferte, vizita cancelarului Angela Merkel mi-a dat un liniștitor sentiment de normalitate. Un lider important al Occidentului ne-a vorbit la Chișinău despre o Moldovă a libertății și justiției, a fericirii și prosperității nu doar pentru un grup de privilegiați, ci pentru toți cetățenii.
Expresia lui Konrad Adenauer, unul dintre părinții-fondatori ai Europei unite, citată de doamna cancelar - „vom sta sub același cer și vom avea aceleași orizonturi" - mi s-a părut o frumoasă metaforă a speranței. Depinde de noi ca aceste orizonturi comune, spre care ne invită Germania, să fie atinse.
Aș pune în contrast cu această imagine luminoasă o altă viziune, una emanată din Rusia - cea care se insinuează de 200 de ani pe meleagurile noastre în calitate de... „partener strategic". O viziune terifiantă, materializată într-o recentă secvență cu Garry Kasparov, pe care torționarii lui Putin îl împing cu forța într-o dubă a poliției. Această fotografie, care a făcut înconjurul lumii, a fost mai șocantă decât tot ce a produs până acum în materie de represiune (redată iconografic) actualul regim de la Moscova. Campionul mondial la șah, cel care a dominat vreme de două decenii „jocul minții", o valoare inestimabilă a țării sale, este lovit și îmbrâncit de un comando în uniforme. S-a întâmplat pe 17 august 2012, lângă judecătoria din Moscova, unde Kasparov venise să protesteze, alături de sute de manifestanți pașnici, împotriva condamnării fetelor de la Pussy Riot.
De ce mi se pare specială această imagine, de vreme ce s-au mai văzut lideri ai Opoziției ruse arestați prin metode violente?... Pentru că în cazul lui Kasparov regimul Putin a trecut ultima linie.
Numai Stalin și urmașii lui de la conducerea URSS au avut un comportament atât de barbar la adresa unor străluciți intelectuali - scriitori, savanți, medici, artiști
