Înainte de a se urca cancelarul german, în aeronava ce urma să o ducă la Berlin, ochii premierului celui de-Al Doilea Stat Românesc s-au umezit uşor. Surprinsă, evident plăcut, de emoţia arătată de Vlad Filat, Angela Merkel l-a privit încurajator, cu un surâs mai mult decât amical, apoi l-a prins cu ambele mâini, de braţe, îmbărbătându-l. Cu eleganţă, premierul român, de la Chişinău, i-a sărutat apoi mâna.

Ce s-a discutat de fapt, în orele petrecute de Doamna de Fier a Uniunii Europene, în Republica Moldova?

Conform unei surse demne de încredere, se pare că nu este departe momentul în care autorităţile de la Chişinău, de comun acord cu liderii de la Tiraspol, ar putea ajunge la acordarea unui statut special Transnistriei. O chestiune posibilă în câteva luni de zile.

Dacă sub conducerea preşedintelui Dmitri Medvedev, Moscova a arătat înţelegere şi deschidere faţă de implicarea Germaniei în găsirea unei soluţii politice, la conflictul îngheţat, din Transnistria, acum, când la Kremlin, pe jilţul prezidenţial se află Vladimir Putin, lucrurile sunt văzute diferit.

Oficial, Federaţia Rusă respectă graniţele şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, considerând teritoriul transnistrean parte a statului situat între Ucraina şi România.

Chiar dacă acordă o şansă convorbirilor în format 5+2, menite a pacifica, fluidiza şi moderniza raporturile dintre Chişinău şi Tiraspol, Rusia nu îşi retrage militarii din Transnistria, nu stopează sprijinul economic şi politic masiv, pentru rusofonii de pe partea stângă a Nistrului. Şi îşi asumă, unilateral, rolul de… facilitator, al unor negocieri deloc facile, sugerând, cu o diplomaţie charismatică, că, până la urmă, generaţia următoare, de lideri politici, din cel de-Al Doilea Stat Românesc, ar putea fi mai luminată, mai concesivă, mai deschisă spre compromisuri istorice.

Sună frumos! Culmea ironi