JURNAL DE VACANŢĂ
- Am trecut de jumătatea lui august şi natura începe să "bată” a toamnă. Unde v-aţi încărcat bateriile pentru sezonul care urmează? În străinătate, în ţară, la mare, la munte, în penumbra din dormitor?
- Răspunsul e unul singur: am ales marea. Marea, marea şi iar marea! Pentru că o iubesc nespus! Dintotdeauna am iubit marea. Nu soarele, nu nisipul, nu atmosfera estivală, ci marea, apa. Ador întinderea ei, culoarea ei care se împleteşte din mii de nuanţe, felul în care pare să izbucnească din ovalul cerului şi felul în care vine să se abandoneze fără teamă pe nisip. Mă linişteşte susurul ei leneş, din zilele toride, şi mă fascinează mugetul ei născut din tumultul valurilor înspumate.
- Sunteţi la mare şi acum, când vorbim. Ce vedeţi dimineaţa când trageţi draperia ferestrei?
- Grădina hotelului. Niciodată nu mi-a plăcut să stau ca toată lumea, în camere cu vedere spre mare. Mă îmbăt cu priveliştea mării când stau pe plajă. În rest, îmi place să văd verdeaţă. Aşa că mereu cer camere cu vedere spre grădină. Iar grădina acestui hotel este foarte frumoasă. Totul e de un verde viu, punctat de petele de culoare ale florilor, care sunt de toate soiurile: şi mai mari, şi mai mici, şi mai avântate către soare, şi mai timide... Un fel de rai în miniatură.
- Cum e atmosfera pe litoral? Mai este marea o destinaţie de vis a vacanţei?
- Nu e chiar atât de cald ca în Bucureşti, iar aerul e mai respirabil. Dar oricum ar fi fost, mie îmi place aici, la marea noastră cea Neagră, fiindcă e o atmosferă specială, fiindcă e lume multă... Eu iubesc oamenii, îmi place să văd oamenii, îmi place să fiu cu oamenii, nu am fiţe de artistă, nu fac opinie separată şi nici nu mă ascund cu pălăria trasă pe ochi şi cu ochelari de soare negri. Asta, deşi sunt conştientă că nu toţi cei care se preumblă pe-ai
