* O iapă ia cina în stuful tăului întins între tălpile noastre şi apus. Mânzul ei nechează, surprins de râsetele unui sfârşit de festival şi început de entuziasm. Cu sentimentul că suntem aici dintotdeauna şi niciodată nu vom mai şti de blocuri, trafic şi omul stresat, înotul în apa Tăului Mare e o baie de fericire *
Oamenii ţin munţii în loc. De 10 ani
E duminica celei de-a şaptea ediţii FânFest, şi niciun gând ucigaş că ograda munţilor Roşiei Montane ar putea să dispară nu întunecă orizontul. Au fost cinci zile în care aproximativ patru mii de oameni au colindat pe coclauri, au dansat şi s-au bucurat de raiul Munţilor Apuseni.
Cea de-a şaptea ediţie FânFest s-a desfăşurat sub sloganul "Ţinem munţii în loc. Roşia Montană rezistă prin cultură”. Angajament respectat. Festivalul a cuprins o mare de evenimente culturale, de la teatru la film, de la muzică la întâlniri cu personalităţi din lumea artei şi cu activişti de mediu din toată ţara, toate pentru ca munţii să rămână aşa cum sunt şi cum i-a făcut Dumnezeu: maiestuoşi, acoperiţi de păduri, locuiţi de animale sălbatice, ogradă pentru roşienii care nu au plecat şi loc de visare pentru orăşeni.
Dacă lupta pentru salvarea Roşiei Montane a început ca o încăpăţânare a unor ţărani de a nu-şi vinde pământul şi s-a transformat în cea mai vizibilă luptă a societăţii civile din România, FânFest a devenit singurul festival cultural organizat exclusiv pe bază de voluntariat. "Am sentimentul că Roşia Montană e a noastră deja. Facem turism - activist, ce-i drept, dar e turism”, spune de sub pălăria de paie Eugen David, cu zâmbetul său care pare hotărât să nu dispară niciodată. Nu îşi aduce aminte cui i-a venit ideea festivalului, dar spune că e cea mai bună dintre toate pe care le-au avut de-a lungul celor 10 ani de rezistenţă.
Solidaritate sub cer înstelat
@N_P
