* O iapă ia cina în stuful tăului întins între tălpile noastre şi apus. Mânzul ei nechează, surprins de râsetele unui sfârşit de festival şi început de entuziasm. Cu sentimentul că suntem aici dintotdeauna şi niciodată nu vom mai şti de blocuri, trafic şi omul stresat, înotul în apa Tăului Mare e o baie de fericire *

Oamenii ţin munţii în loc. De 10 ani

E duminica celei de-a şaptea ediţii FânFest, şi niciun gând ucigaş că ograda munţilor Roşiei Montane ar putea să dispară nu întunecă orizontul. Au fost cinci zile în care aproximativ patru mii de oameni au colindat pe coclauri, au dansat şi s-au bucurat de raiul Munţilor Apuseni.

Cea de-a şaptea ediţie FânFest s-a desfăşurat sub sloganul "Ţi­nem munţii în loc. Roşia Mon­tană rezistă prin cultură”. An­gajament respectat. Festivalul a cu­prins o mare de evenimente cul­turale, de la teatru la film, de la muzică la întâlniri cu per­sonalităţi din lumea artei şi cu activişti de mediu din toată ţara, toate pentru ca munţii să rămână aşa cum sunt şi cum i-a făcut Dum­ne­zeu: maiestuoşi, acoperiţi de pă­duri, locuiţi de animale sălbatice, ogra­dă pentru roşienii care nu au ple­cat şi loc de visare pentru oră­şeni.

Dacă lupta pentru salvarea Ro­şiei Montane a început ca o încăpă­ţânare a unor ţărani de a nu-şi vinde pământul şi s-a trans­format în cea mai vizibilă luptă a societăţii civile din România, FânFest a devenit singurul festi­val cultural organizat exclusiv pe bază de voluntariat. "Am senti­mentul că Roşia Montană e a noastră deja. Facem turism - acti­vist, ce-i drept, dar e turism”, spune de sub pălăria de paie Eu­gen David, cu zâmbetul său care pare hotărât să nu dispară niciodată. Nu îşi aduce aminte cui i-a venit ideea festivalului, dar spune că e cea mai bună dintre toate pe care le-au avut de-a lungul celor 10 ani de rezistenţă.

Solidaritate sub cer înstelat

@N_P