Dobânzile cumulate în contul datoriei publice sunt în prezent în jur de 2% din PIB. Fără o creştere economică similară an de an sau o tăiere severă a cheltuielilor, ponderea datoriei în PIB va continua să avanseze (noi împrumuturi pentru plata dobânzilor) cu toate riscurile ce decurg de aici.

România are în prezent o datorie publică de aproximativ 40% PIB (circa 40% lei, 40% euro, 10% dolari etc.). La lei plătim o dobândă de 5-6% în prezent, la valută de aproximativ 4% (împrumutul de la FMI cu numai 3,5% dobândă face figură separată - nu uitaţi însă că în momentul în care Finanţele au ieşit pe piaţa americană, la începutul anului, dobânda obţinutâ a fost de aproape 6,8% pentru 1,5 miliarde dolari; dacă vom dori să refinanţăm respectivul împrumut, costurile vor urca semnificativ). Per total, dobânda medie în contul datoriei publice poate fi considerată acum 5%, deci 2% din PIB merge doar pentru plata dobânzilor în contul datoriei publice. Raportându-ne la ponderea veniturilor bugetare în PIB (mai puţin de 34%), rezultă că mai bine de 6% din ce încasează statul merg la plata datoriei publice. E mult, e puţin?

Depinde cu cine şi cum te compari

Japonia, cel mai îndatorat stat din lumea dezvoltată, are o datorie de aproximativ 200% din PIB, pe care o refinanţează însă la dobânzi de circa 1%. Adică ponderea dobânzilor e 2% din PIB, cât în cazul României, care are o datorie publică de numai 40% din PIB, în condiţiile în care statul nipon are venituri mai mari ca pondere în PIB ca România, care se află sub media UE de aproximativ 40%.

Dobânzile pot ajunge la peste 8% din venituri

Ce se va întâmpla în ipoteza în care statul român alege să „rostogolească" datoria către FMI şi instituţiile europene în loc să o achite la scadenţă şi gata (nu uitaţi că în 2013-2014 trebuie achitate aproximativ 10 miliarde euro în contul datoriei publice exter