Ozana Cucu-Oancea a avut ideea realizării unui album monografic - Marea scriitorilor - pe care, de curând, l-a şi publicat. Despre ea şi despre el, albumul, despre cum a fost croit şi despre aventurile estivale ale scriitorilor români, iată câteva gânduri. Mă numesc Ozana Cucu-Oancea. Oancea - după tatăl meu, poetul şi editorul Nicolae Oancea, căruia am vrut să-i duc numele mai departe în semn de respect - şi Cucu - după cel care mă însoţeşte de mai bine de jumătate de viaţă. Sunt, de ceva vreme, mama Anei şi a Marucăi, dar şi cercetător la Institutul de Sociologie al Academiei Române, de când mă ştiu. Mi-am făcut studiile cinstit - tezele de masterat şi doctorat regăsindu-se în două dintre volumele pe care le-am publicat: Trăirea sărbătorii. Între meditaţie şi petrecere (Ed. Eminescu, 2001) şi De la Moş Gerilă la Santa Claus. O privire sociologică aspura Crăciunului (Ed. Semne, 2006). Aş putea să mă mândresc cu premiul "Dimitrie Gusti" al Academiei Române, decernat în anul 2002, pentru un volum colectiv, dar îl aştept cu interes pe cel individual pentru a deschide şampania. Am păşit pentru prima oară la/prin Vila scriitorilor de la Neptun la puţin timp după ce "mi s-a tăiat moţul" şi am continuat să merg acolo, pentru o săptămână, două, an de an, până astăzi.
- De vreo două luni, Ozana se varsă în mare, se dizolvă în Potul Euxin, printr-o deltă cu 89 de braţe... Hai că e prea liric. Reformulez: a apărut, la Cartea românească, un volum de o factură aparte, pe care tu, Ozana, l-ai moşit preţ de câţiva ani: Marea scriitorilor, între Olimp şi zidul Puterii. Te-ai topit toată în el, ţi-ai pus la lucru priceperea sociologică, disciplina şi răbdarea de cercetător, dar şi condeiul eseistic şi destoinicia critică. S-o luăm pe rând, de dragul cititorilor care încă n-au apucat să răsfoiască albumul pe care l-ai coordonat:
Cum a început
