"Sunt mulţumit că sunt român. Nu am nici o problemă cu asta”
- Poet, prozator, profesor universitar la universităţi de peste hotare, iubit de public şi încununat de premii - aţi fi putut rămâne liniştit în turnul de fildeş al literaturii. Şi totuşi, aţi ales să coborâţi în cetate, în miezul evenimentelor, semnând în presă editoriale angajate politic. Ce v-a determinat să părăsiţi zona însorită a poeziei, pentru linia întâi?
- În februarie, anul acesta, dacă nu mă-nşel, am vrut să-mi încetez activitatea de publicist, începută cu vreo zece ani în urmă, în primul rând pentru că mă apucasem de o carte nouă şi voiam să mă concentrez asupra ei. Pe de altă parte, eram resemnat în privinţa evoluţiilor politice de la noi: nu mai găseam nimic de salvat între partide şi persoane, toţi mi se păreau terminaţi şi compromişi. Le-am spus colegilor de la "Evenimentul zilei” că mă retrag, dar ei m-au rugat să rămân în echipă şi să scriu orice vreau. Aşa că am continuat, şi jumătate de an am scris pe teme diverse, în afara politicii. Iată că au venit însă evenimentele de la începutul lunii iulie. Ce se-ntâmpla acum nu mai ţinea de politica obişnuită, ci era un atac al unui grup organizat, la instituţiile statului, în dispreţul total al legii, al democraţiei şi al lumii civilizate. Un puci, adică, bine planificat, pentru cucerirea puterii şi subordonarea justiţiei, poate chiar şi pentru reorientarea politicii noastre către Moscova. Vă daţi seama cât de ridicol ar fi fost ca eu să îmi scriu mai departe articolele pe teme culturale sau general-sociale în acest context. Am avut de ales între a tăcea complet, adică a-mi da demisia de la ziar, şi a reveni la comentariul politic. Am vorbit întâi cu soţia mea şi am pus-o-n gardă cu ce s-ar putea întâmpla dacă mă implic, căci de data asta nu mai e glumă şi riscurile sunt
