„Il n’y aurait en réalité de paysages qu’intérieurs, même si cette intériorité se traduit et s’inscrit à «l’extérieur», dans le monde“, spune Jean-Marc Besse în cartea sa despre peisaj Le Goût du monde. Exercices de paysage (Actes Sud/ENSP, 2009), reluînd, de fapt, mai vechea definiţie a lui J.-P. Richard, care observă că peisajul nu presupune locurile prin care a călătorit un scriitor şi pe care le-a descris în opera sa, ci o anumită imagine a lumii, conformă cu stilul şi cu sensibilitatea sa. Cu alte cuvinte, peisajul nu este locul, ci o imagine a acestuia, complexă, compozită, care împrumută unele dintre trăsăturile locurilor vizitate de un scriitor, dar reelaborate, prin intermediul culturii, imaginaţiei şi scriiturii, o reprezentare mediată de mecanismele percepţiei şi condiţionată de o serie de factori culturali.
Deci nu Himalaya propriu-zisă, nici pe cea din pliantele şi ghidurile turistice o pot găsi cei interesaţi în cartea de faţă, ci Himalaya percepută, trăită, asumată de Marius Chivu, cu atît mai mult cu cît imaginaţia şi talentul autorului joacă un rol esenţial în consemnarea evenimentelor de pe parcursul celor trei săptămîni de aventură. Pentru cei interesaţi de provocările pe care le presupune o incursiune în lumea sălbatică şi misterioasă a Nepalului, cartea lui Marius Chivu poate avea, într-adevăr, şi un caracter informativ, cu atît mai mult cu cît discursul acestuia e pigmentat în permanenţă cu trimiteri la literatura de călătorii, mitologie, artă, istorie, politică etc., în scopul alcătuirii unui „peisaj“ cît mai complet al lumii pe care o străbate.
O lume a tuturor contrastelor, de altfel, de o sărăcie materială dureroasă, dar de o bogăţie spirituală care atrage irezistibil călători de pe întreaga planetă, în ciuda provocărilor de tot felul: aşa-numite guest house-uri, modeste înjghebări de scînduri sau precare coli
