Între 24 și 30 august va avea loc, la Bu­curești, în sediul Facultății de Matema­tică și Informatică, al 11-lea Colocviu româno-francez de matematici aplicate. Prin­tre participanți, doi medaliați Fields, Pierre-Louis Lions și Cedric Villani, care vor primi și titlul de Doctor Honoris Causa al Univer­sității din București, și mulți cercetători de anvergură incontestabilă (probabiliști, statisticieni, mecanicieni, ecuaționiști, analiști numericieni etc.), străini și români deopotrivă. O listă de vorbitori cum și-ar dori orice mare congres din lume. Organizatori sînt Universitatea din București (prin Facultatea de Matematică și Informatică) și Academia Română (prin Institutul de Matematică „Simion Stoilow“). Informații complete aici:http://www.fmi.unibuc.ro/CFR2012/ Nu va face vîlvă, nu vor scrie ziarele – oricum, în perioada aceea vom avea alte, mult mai importante știri politice de comentat. Totuși, colocviul acesta e un adevărat eveniment, și încă unul mare. Spre deosebire de multe alte „manifestări cu participare internațională“, acest congres nu e un eveniment monden, nu e o agapă la care „partea română“ invită mari specialiști „din străinătate“ care să-i împărtășească din experiența și cunoștințele lor. E vorba despre o întîlnire între specialiști de nivel perfect comparabil, fiecare avînd ceva de aflat de la celălalt. Astfel, faptul că, acum cîteva luni, un grup de matematicieni francezi a organizat, la Institutul de Matematică al Academiei, o zi de expuneri dedicate lui Henri Poincaré, cu prilejul centenarului morții sale, ni s-a părut în ordinea firească a lucrurilor. Am mai spus-o, dar cred că e bine s-o repet: dacă există un domeniu, poate în afara filmului, în care sîntem perfect sincroni cu „lumea mare“, acela e format de științele exacte. Aici chiar nu avem complexe. Sîntem cunoscuți și recunoscuți. În ciuda finanțării jignitor de mici, avem rezultat