După invalidarea referendumului de demitere a preşedintelui Traian Băsescu, singura soluţie raţională de limitare a prejudiciilor pe care le-a suferit România în această „vară neagră" a statului de drept ar trebui să fie una bipartizană. Taberele ar trebui să declare un armistiţiu, să convină asupra unui minimum de reguli de conduită care să dezintoxice climatul politic astfel încât să poată fi asigurată o guvernare de avarie până la alegerile care vor conferi legitimitate deplină unei tabere sau alteia. În schimb, Victor Ponta forţează hoţeşte, prin şantaj, numirea Monei Pivniceru la Justiţie cu scopul de a destabiliza Parchetul General şi DNA, iar Crin Antonescu cheamă la jihad împotriva lui Băsescu prin orice mijloace şi foloseşte limbajul lui Mahmoud Ahmadinejad pentru a submina relaţia cu Germania într-un moment în care Angela Merkel a făcut unul dintre cele mai importante gesturi de prietenie faţă de poporul român şi de cele două state care îl reprezintă.

Nu există câştigător al bătăliei politice din ultimele două luni. USL a pierdut, deşi a dispus de toate pârghiile politice şi administrative pentru a forţa demiterea preşedintelui Traian Băsescu şi a beneficiat, în plus, şi de impopularitatea preşedintelui confirmată la referendum, pe de o parte, precum şi de o atitudine favorabilă confirmată la alegerile locale, pe de alta. Preşedintele Băsescu nu a câştigat pentru că, indiferent câtă dreptate a avut în privinţa faptului că procedurile suspendării şi demiterii au fost abuzive şi antidemocratice, cele 7,4 milioane de voturi pentru demiterea sa rămân totuşi ca o sarcină grea în bagajul său politic, pe care va trebui să o poarte cu mai multă responsabilitate în perioada de mandat pe care o mai are de îndeplinit. Nici PDL nu a câştigat, pentru că, urmând erorile lui Băsescu, nu a reuşit să se înfăţişeze în această bătălie ca un stăvilar al