Puterea, indiferent in ce forma si la ce nivel, a atras si a fascinat dintotdeauna prin ea insasi sau prin beneficiile pe care le poate aduce.

Lupta pentru puterea politica "de stat" a cunoscut diverse forme de-a lungul evolutiei societatii umane. De la revolutie si lovitura de stat, pana la cele mai sofisticate strategii din zilele noastre.

Ce se intampla cu liderii grupurilor de oameni care lupta si, intr-un final, obtin puterea? Dar dupa aceea?

Lupta pentru puterea politica din Romania a ajuns la cote maxime, divizand oamenii in grupuri si grupulete, in functie de interese, ambitionand si mai mult chiar si formatiunile entice minoritare in dispute aprige, de la cultura, pana la revendicarea unor teritorii administrative si, chiar la modificari de frontiere.

Pe de o parte, adeseori, ii auzim pe liderii politici, aflati intr-o tabara sau cealalta: "ne pare rau, nu putem sa facem nimic pentru ca nu avem puterea" sau "ne pare rau ca nu am obtinut la alegeri peste 50%, asa ca nefiind majoritari, nu putem face mare lucru", in schimb, afacerile lor personale si de grup merg exceptional.

Pe de alta parte, oamenii politici responsabili ar trebui sa plece de la principiul ca puterea corupe, iar statul devine din ce in ce mai neputincios in goana dupa putere a diverselor grupuri si corporatii.

Unii specialisti, precum Susan Strange, sustin ca in viitorul apropiat, puterea va trece de la state la corporatii. Statele prabusite nu vor mai fi in stare sa-si indeplineasca functiile de baza − securitatea, guvernarea, educatia, sanatatea − de obicei din cauza crizelor, a coruptiei, a violentei unor fractiuni sau a saraciei extreme.

Fabuloasele idei extremiste, "pana la sange", "dinte pentru dinte", "ochi pentru ochi", cu toate ca tin de o mentatitate a absurdului, tin sa prinda contur, cel putin la