Cat de departe ar merge un sportiv, pentru a castiga o medalie, sau cate reguli ar fi dispus sa incalce, pentru ca la sfarsitul competitiei sa urce pe podium pentru a fi premiat?
Cercetatorii care monitorizeaza atletii la Jocurile Paralimpice sustin ca este posibil ca o treime din concurentii care au leziuni la nivelul maduvei spinarii sa isi provoace singuri suferinta pentru a-si imbunatatii performantele.
Aceasta performanta numita "stimulare" are scopul de a ridica tensiunea arteriala si spori performanta unui atlet. Ea este interzisa de catre Comitetul International al Jocurilor Paralimpice (CIP) din 1994, dar unii cercetatori cred ca aceasta metoda este un act de disperare al sportivilor care incearca sa concureze indiferent de conditii.
"Au existat momente in care mi-am pus electrosocuri pe picior sau pe deget. Asa tensiunea mea arteriala a crescut considerabil si am putut sa ridic mai multe greutati si sa pedalez mai repede", a declarat Brad Zdanivsky, un alpinist canadian tetraplegic in varsta de 36 de ani care a experimentat "stimularea" in sala de sport.
Potrivit unui jurnalist britanic cu ani de experienta in studierea jucatorilor cu dizabilitati, citat de BBC, unii atleti au folosit ciocane de dimensiuni mici pentru a-si rupe un deget, astfel ca ritmul lor cardiac si tensiunea arteriala sa creasca.
In termeni medicali aceasta metoda este definita ca fiind introducerea deliberata a unei conditii periculoase denumita disfreflexie autonoma (DA).
Brad Zdanivsky povesteste ca s-a apucat de "stimulare" dupa ce a suferit un accident de masina in 1994 si nu a vrut ca pasiunea lui de a cuceri muntii sa dispara.
"Am incercat mai multe metode... eu am dus ,stimularea' la un alt nivel, am folosit electrosocuri pe picior, deget si chiar pe organele genitale", a spus Zdanivsky.
@N
