Faptul că se desfiinţează, în România, un canal de televiziune care se axa exclusiv pe cultură nu ar trebui să ne mire. Să ne scandalizeze, da. Dar nu să ne mire, pentru că în mai toată lumea o noua formă de capitalism, hiperagresivă, câştigă teren. Or, acest model de societate nu are nevoie de oameni care să investească timp în cultură. Acest model de societate hiperconsumistă are nevoie de indivizi docili, maleabili şi manipulabili, altfel spus nu are nevoie de cetăţeni , ci de consumatori disciplinaţi.

Un om care se uită timp de două ore la un film de Fellini sau de Tarkovski este un adversar declarat al industriei de divertisment te tip hollywoodian. Or, această mare maşină cu ramificaţii pe toate continentele, precum şi industria de divertisment televizuală nu-şi pot permite să piardă clienţi. Trăim într-o epocă a concurenţei acerbe. Un om care citeşte un roman de Dostoievski sau de Camus este un duşman periculos al industriei de seriale siropoase şi insipide ale căror episoade se numără cu miile. Pentru producătorul de astfel de subproduse, calculul este simplu: cine citeşte "Idiotul" de Dostoievski sau "Străinul" de Camus nu mai stă cu ochii în televizor sau îşi reduce drastic timpul rezervat televizorului. O carte care necesită 20 de ore de lectură înseamnă… 20 de episoade ratate din ultima producţie de sirop televizual aruncată pe piaţa internaţională de marile case de producţie americane, spaniole, braziliene sau indiene. Or, această formă de subcultură agresivă cu o uluitoare capacitate de colonizare a minţii spectatorului nu-şi permite să piardă piaţa. Într-un fel sau altul ea va lupta împotriva omului care citeşte, care gândeşte, care are gusturi, care revendică un stil de viaţă culural.

De ce fac până şi televiziunile de stat jocul acestui tăvălug subcultural destinat să ne spele total pe creier? Din motive "economice" imediate, bi