- Editorial - nr. 165 / 25 August, 2012 Am scris despre cercetarea din sectorul agricol, desfasurata cu succes la Statiunea de Cercetari pentru Cresterea Bovinelor din Sangeorgiu de Mures, la Statiunea de Cercetari pentru Animale de Blana Targu-Mures, am scris despre jaful taranist petrecut la Statiunea pentru porcine din Gornesti, despre abandonarea activitatii la Statiunea pomicola din Targu-Mures si la Statiunea legumicola din Iernut. Ma asteptam la un moment dat sa vina parlamentarii din judet si sa ceara Guvernului salvarea acestor unitati, pentru ca, gratie si acestora, in vremea guvernarii socialiste, judetul Mures se situa printre primele locuri din tara in toate domeniile agricole. Chiar si un doctor in stiinte, care si-a plagiat cu nerusinare lucrarea de doctorat, stie ca progres fara cercetare stiintifica nu se poate concepe. In Ungaria, tara care la capitolul agricultura este cu cativa zeci de ani inaintea noastra, statiunile de cercetari s-au privatizat sau functioneaza in parteneriat public privat. Am vizitat o statiune profilata pe ameliorarea porumbului pe radacina, in ideea scoaterii pe piata a unor soiuri rezistente la seceta. Se pare ca au reusit, fiind capabili sa exporte samanta hibrida de porumb in toate tarile Comunitatii Europene. Mai amintesc si despre calitatea factorului uman din cercetare romaneasca, despre faptul ca in cercetare erau repartizati doar absolventii de facultati de profil cu medii foarte bune. Vrednicul de pomenire, dr. Emil Silvas, pe vremea de glorie a SCZ Sangeorgiu de Mures, mergea la facultati si isi alegea dansul absolventii, carora, ulterior, le asigura si conditii de viata decente. Astazi, la o retributie de sase milioane de lei vechi, leafa care vine o data la patru-cinci luni, un tanar pasionat de cercetare pleaca pe alte meleaguri, fiind recrutat de companii straine, sau se apuca de vandut linguri de lemn pe cont