După ce a alergat de cam de două ori cât lungimea Ecuatorului, Gabi Szabo are o stradă, cu numele ei. Şi azi aleargă, dar nu mai concurează decât cu ea însăşi

Vicepreședinta Federației de Atletism crde că nu tot ce e de import e bun pentru sportul nostru

Alerga până i se îngusta câmpul vizual şi vedea destinaţia ca printr- un tunel al timpului. De cele mai multe ori, la sosire, cineva o premia cu o bucată de aur sau argint. Le-a tot pus deoparte şi a strâns astfel câteva kilograme bune de metale preţioase. N-avea mai mult de 40 de kile, cu tot cu hainele de pe ea, dar inima îi pompa în piept ca turbina unui supersonic. Părea o miniatură printre giganticele sale adversare. La fiecare doi paşi ai lor ea făcea trei.

Mai bine de 12 ani ne-a băgat adrenalină în vene, în timp ce ea abia mai respira. N-a scăpat de invidii şi răutăţi. Acum, când lumea ei nu ne-a mai adus nicio medalie, simte că e momentul unei schimbări. Vrea să facă ceva. Are soluţii, dar n-are susţinere. Vrea să alerge iar, dar nu pe pistă în pantofi cu cuie. Vrea să avem iarăşi campioni. Ca ea, ca Maricica Puică, sau Doina Melinte. O cheamă Gabriela Szabo.

A alergat 80.000 de kilometri

E cocoţată pe tocuri cui, dar tot mititică pare. S-a mai împlinit un pic. Nu mai e piele şi os ca la Sidney sau Atlanta, când se înfăşura în tricolor. După ce mai aleargă acum Gabi Szabo? "E o întrebare la care nu ştiu să răspund", se foieşte mica, dar uriaşa, campioană. "La Federaţia de Atletism mă ocup de partea de promovare, dar sunt şi membru în Comitetul Executiv al COSR!", se înfoaie bistriţeanca. În afaceri nu s-a băgat, ca alţi sportivi retraşi? Te priveşte rece, metalic: "Nu!".

Dar, la propriu, mai aleargă? Zâmbeşte albastru: "În fiecare zi! Alerg pentru sănătatea mea! Să mă simt bine... Alerg şi pe pistă, la stadion şi la sală, pe bandă. Mai merg şi în Herăstrău. Evit să ale