Daca un Baudelaire, la vremea lui, denunta precaritatea peisajului pictat fara aportul imaginatiei, peisagistul de astazi este pus in dificultate de chiar sursele in care ar trebui sa-si afle inspiratia.

Tematica peisajului a fost leit-motivul Simpozionului de artadesfasuratla Cabana „Cascada" (langa Carnic - una din portile de intrare in Rezervatia Naturala a Muntilor Retezat) si incheiat spre sfarsitul saptamanii trecute la Deva, in Galeriile de Arta centrale, cu o consistenta expozitie de pictura si sculptura. Reuniti pentru a saptea oara in acelasi decor de poveste - rupt de lume si prohibit de multe din ingredientele civilizatiei urbane -, artistii de la universitatile din Iasi si Chisinau, peste douazeci de suflete, studenti si profesori, si-au propus nu doar sa-si rasfete ochii cu splendorile montane imediat accesibile, sa capteze „spiritul" locurilor frecventate, ci si sa le reprezinte in formule plastice dintre cele mai ingenioase. Prezent fiind la intamplarile de final, voi consemna aici cateva din impresiile si opiniile participantilor. „Reteta" administrata de organizatori se inscrie intr-o tendinta tot mai pronuntata astazi in mediul artistilor vizuali, una care presupune substituirea conceptului de „tabara" (asociat indeobste ethos-ului ludic, de vacanta, dar si aplicatiilor libere, conjuncturale, inspirate de peisajul ambiant), cu ideea de „simpozion", gandit si ca spatiu neingradit de creatie, si ca unul de reflectie si problematizare. In Retezat, bunaoara, artistii au fost invitati sa discute despre rostul si conditia peisajului contemporan. Este acesta un gen perimat, sufocat de puzderia experimentelor postmoderne care nesocotesc uneori tocmai talentul si „manualitatea", adica priceperea de a da forma artistica unui model? Care sunt posibilitatile concrete de revitalizare a acestuia? Trebuie sa revenim la tiparele inaugurale, consacrate de pre