Arnica montana, pe numele sau stiintific, denumita popular si podbal de munte, carul-padurilor, cujda sau carul-zanelor, creste la peste o mie de metri altitudine, colorand in galben aprins pajisti intregi.
Datorita efectelor sale calmante si antiinflamatorii, arnica este cunoscuta de sute de ani, fiind folosita ca planta medicinala inca din secolul al VI-lea, dupa cum mentioneaza documentele.
In scop terapeutic se folosesc florile galbene, bogate in ulei esential si principii amare, flavonoide, carotenoizi, acizi organici, taninuri, fitosteroli si acizi organici, care se pot recolta pana la inceputul lunii septembrie, prin taierea sau ruperea inflorescentelor. Florile mai au in compozitia lor saruri minerale si vitaminele B1, B2, C si E.
Cercetari recente mentioneaza ca aceasta planta face adevarate minuni pentru sistemul nervos, preparatele fiind utile in caz de insomnii, migrene si chiar pareze.
Preparatele din arnica, tinctura, infuzie, pulbere, cataplasme sau ulei, au proprietati antiseptice, antiinflamatoare, antibacteriene, antifungice si decongestionanate planta fiind utila, mai ales, in tratarea traumelor, deoarece stimuleaza procesul de regenerare a tesuturilor, grabind vindecarea.
Cea mai eficienta forma de administrare interna a plantei este tinctura care poate fi preparata si acasa, fara prea mult efort, cu conditia sa ai flori proaspete. Intr-un borcan se pun flori proaspete de arnica peste care se toarna alcool alimentar, cat sa le acopere. Vasul se inchide bine si se lasa 14 zile la macerat, la cald, dupa care lichidul obtinut se filtreaza. Se pastreaza la rece, in sticle mici, inchise la culoare si poate fi folosita timp de doi ani de la data la care a fost culeasa planta.
Migrenele si durerile de cap, mai ales cele care apar in urma unor traumatisme craniene, pot fi stopate cu t
