Numirea Monei Pivniceru la Ministerul Justiţiei este prima mare victorie a USL în perioada de după referendum. Ar fi interesant de ştiut dacă liderii acestei formaţiuni mai au iluzii în privinţa motivelor pentru care membrii CSM care au obstrucţionat de la 6 august numirea noului ministru au decis totuşi să se întrunească în număr suficient pentru a lua act de demisia doamnei Pivniceru, scrie într-un articol postul de radio rusesc, Vocea Rusiei.
Motivul real pentru care „echipa portocalie" din cadrul CSM a cedat în faţa cererii guvernului pare a fi simplu şi banal: „portocaliii" au înţeles că există o pronunţată posibilitate a unei riposte în plenul parlamentului care s-ar putea să nu aibă cvorum pentru a lua act de decizia CCR şi a-l reînscăuna pe Traian Băsescu, notează Vocea Rusie.
Această victorie a USL demonstrează fără echivoc că unicul mod prin care cele două grupări politice din România pot obţine concesii reciproce nu este negocierea, ci şantajul reciproc. O asemenea situaţie nu poate fi catalogată drept normală, dar aceasta este realitatea incontestabilă a vieţii politice de la Bucureşti.
Să analizăm care sunt opţiunile USL în perioada imediat următoare. Cel mai probabil, vor exista câteva direcţii de atac. Înainte de a le analiza pe cele evidente, merită să cercetăm un aspect care le scapă multora dintre analiştii români.
Motivul linşajului mediatic al Aspaziei Cojocaru
Linşajul mediatic la care este supusă Aspazia Cojocaru nu este un exemplu de comportament revanşard şi nu are vreo legătură cu o presupusă dorinţă de răzbunare, deşi este firesc ca asemenea sentimente să existe atât în rândul jurnaliştilor din opoziţie şi în rândul celor 7,4 milioane de alegători care s-au simţit profund nedreptăţiţi de decizia CCR.
În realitate, operaţiunea de distrugere totala a imaginii publice şi a reputaţiei Aspaziei Cojocaru es
