Spre deosebire de anul civil, care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc începe la 1 septembrie, pentru că, după tradiţia moştenită din Legea Veche, în această zi a început creaţia lumii şi, tot în această zi, Şi-ar fi început Mântuitorul activitatea Sa publică Sursa: crystalinks.com
Ultima sărbătoare mare din acest an – cu cruce roşie în calenadar, cum se spune în popor – este Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul pe 29 august. Nu, nu este vorba de nicio greşeală: se termină un an bisericesc şi începe altul.
Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, calendarul este „sistemul de împărţire a timpului în ani, luni şi zile, bazat pe fenomene periodice ale naturii”. Aceeaşi definiţie este dată şi de cele mai noi dicţionare de astronomie, astfel că, privit la modul general, calendarul face parte din categoria instrumentelor pe care omenirea le-a creat de-a lungul timpului pentru a măsura curgerea vremii.
Din punct de vedere teologic, calendarul reprezintă „instrumentul de marcare a împărţirilor naturale şi a curgerii timpului, având drept puncte de reper diferilele evenimente din istoria Bisericii”. Această definiţie stabileşte în mod clar poziţia şi rolul pe care calendarul îl are în viaţa religioasă, fiind de reţinut faptul că acesta nu este decât unul dintre mijloacele prin care Biserica şi-a fixat de-a lungul timpului activitatea cultică şi sacramentală.
Începutul Anului Nou bisericesc a fost instituit de către Sfinţii Părinţi la Sinodul I de la Niceea, când s-a rânduit să se sărbătorească data de 1 septembrie ca un început al mântuirii creştinilor, în amintirea intrării lui Hristos în mijlocul adunării evreilor vestind tuturor „anul bineplăcut Domnului”.
În septembrie începea anul civil la evrei
Anul Nou bisericesc începe la 1 septembrie. El nu este legat nici de ciclul solar, nici de cel lunar, ci de ciclul liturg
