În Parlament, ziua de luni înseamnă gongul final la spectacolul jalnic pe care Băsescu şi acoliţii lui din PDL, dar, din nefericire, şi din instituţii fundamentale ale statului, cum sunt Curtea Constituţională sau Consiliul Superior al Magistraturii, l-au dat cu ocazia referendumului pentru demiterea preşedintelui. Adică a celui care, de opt ani, terfeleşte Constituţia şi legile ţării, ridiculizează Forul legislativ suprem al ţării şi Guvernul, ignoră principiile separaţiei puterilor în stat şi, mai ales, uzurpă suveranitatea poporului, impunând o politică economică şi socială dezastruoasă.

Şi de astă dată, Băsescu a jucat la cacealma, anunţând iniţial că se va bate pentru fiecare vot, pentru ca, după ce premierul Ponta s-a lăsat păcălit şi a acceptat un aberant cvorum de participare, cedând şi unor inadmisibile presiuni externe din partea camarazilor din PPE ai lui Băsescu, acesta să schimbe brusc macazul şi să determine boicotarea referendumului. Dar chiar şi în aceste condiţii, alegătorii s-au pronunţat covârşitor pentru demitere: cele 7,4 milioane de voturi DA, plus milionul care a optat pentru NU au depăşit substanţial 50%+1 din electoratul real, iar nu din cel umflat cu peste 2 milioane, pe care şase judecători CCR (unii cu o carieră subţirică şi îndoielnică, alţii şantajabili), sfidând bunul-simţ şi adevărul demografic şi statistic demonstrat, l-au luat în considerare, reabilitându-l pe Băsescu.

În principiu, în plenul Parlamentului se va consuma un jenant episod pur formal. Un reprezentant al CCR, probabil chiar Augustin Zegrean, omul de casă al lui Băsescu, va citi hotărârea CCR, deputaţii şi senatorii luând act pe muteşte, prin simpla prezenţă, iar preşedintele de şedinţă va trimite hotărârea la Monitorul Oficial. Rămânând ca, imediat după publicare, coloana de sepepişti să-l ducă pe Băsescu, în sunet de claxoane, sirene şi trâmbiţe triumfale