La o asemenea ştire, gazetarul senzaţionalist din mine a tresărit, ca un dependent de droguri la vederea prafului alb.

Am mai scris, cred, că, în căutare de fapte absurde pentru România veselă din proza mea, fişez Faptul divers, singura rubrică pe care oficiosul PCR, „Scînteia", o dedica pe vremea comunismului realităţii nefardate propagandistic.

După epuizarea câtorva ani iscodire, îmi dau seama că faptele absurde se repetă: inşi care dau foc casei din simplul motiv că sunt supăraţi, tipi fără carnet de conducere care se urcă la volanul unor maşini întâlniţi în cale şi beţi fiind, intră în stâlpi sau în cetăţeni, automacarale de întreprindere care circulă dintr-o parte într-alta a ţării transportând doar un top de hârtie de scris, condiţionarea cumpărării unui produs căutat de luarea unui alt produs, pe care nu-l vrea nimeni.

Din când în când în muntele de steril, descopăr însă câte un diamant în materie de fapt senzaţional.

Astfel, în numărul din 17 octombrie 1974 al Scînteii am dat peste acest text: „Cine este... mortul?

Cetăţeanul Eugen Radu din satul Valea Seacă (Prahova) a fost anunţat de primăria comunală să meargă la morga din Ploieşti să ridice corpul neînsufleţit al feciorului său (Ion Radu), care decedase într-un accident de circulaţie. Îndurerată, familia s-a prezentat la morgă, l-a identificat, l-a luat acasă şi l-a înhumat în cimitirul satului. La numai o săptămînă însă, cînd durerea pierderii fiului era încă vie, tatăl şi mama s-au trezit acasă cu... feciorul decedat. Să leşine, nu alta! Rămîne acum ca organele de anchetă să descopere adevărata identitate a celui ce odihneşte în cimitirul din Valea Seacă".

La o asemenea ştire, gazetarul senzaţionalist din mine a tresărit, ca un dependent de droguri la vederea prafului alb.

Asta da întâmplare senzaţională!

Am răsfoit iute