Pontalone şi Arlecrino sunt doi comedianţi ai micului ecran care au dat sens proverbului: cu cât se urcă mai sus în copac maimuţa, cu atât i se vede mai bine fundul roşu.

Momentul în care Traian Băsescu revine la Cotroceni este momentul în care Crin Antonescu şi Victor Ponta intră în istorie ca doi bieţi măscărici. Ce altceva se poate spune despre doi indivizi care au ratat atât de lamentabi principalul scop al carierei lor?

Nu este vorba de politică,simpatii sau antipatii personale. Nici de doctrine de dreapta sau de stânga. Este vorba de ceva mult mai simplu: incompetenţă şi lipsă de inteligenţă.

Când au început operaţiunea care se sfârşeşte astazi, cu publicarea deciziei CCR în Monitorul Oficial, cei doi "lideri" politici au avut la dispoziţie toate instrumentele pentru a-şi atinge scopul: putere politică totală, majoritate parlamentară absolută, control guvernamental complet şi susţinere populară largă. În termeni foarte simpli: situaţia ideală. Au stabilit singuri regulile jocului, apoi tot ei au gestionat organizarea "operaţiunii". Cu toate acestea, au reuşit performanţa să rateze scopul propus.

Mulţi au zâmbit sarcastic după celebrul "Dottore" al lui Traian Băsescu, gândind că este imposibil ca fostul căpitan de vapor să facă referiri la "Commedia dell'arte". Cei care au mai trecut prin porturile italiene şi au asistat la spectacole de bâlci au înţeles însă unde şi cum putea să se intersecteze un marinar român cu Dottore, Pantalone sau Arlecchino.

Este imposibil să nu constaţi ironia situaţiei în care, după două luni de bâlci fără precedent, Victor Ponta şi Crin Antonescu au reuşit să nu realizeze nimic. Exact ca şi personajele din teatrul improvizat de artiştii amatori, cei doi s-au dovedit a fi nişte impostori complet nepricepuţi. Ce altceva se poate spune despre nişte lideri politici care, având la dispoziţie un context atât de