Sînt 65 de ani de cînd “Armata” pornea la drum pe “Venus”, pe “picureală”… Dar cînd iPhone 5 e la o degajare distanţă de apariţie, cine mai are vreme de dinozauri?
Goal-keeper era el, Lăzăreanu. Suduia că picură, nu-i plăcea să bage robinsonade pe sloată. “Bă, noroiul e pentru porci, nu pentru lorzi ca mine”, glăsuia. Unii zic că a fost cel mai mare portar de-al nostru. S-a retras la 24 de ani, viaţă extrasportivă. Omul care putea dovedi şi o tonă de marmeladă! Da, aşa erau suplimentele atunci: fructe zdrobite şi biscuiţi de răsboiu’…
Pe spate-i Panait, soldatul. Cel care fuge de frizer ca renul lui Moş Crăciun de primăvară. Ce ironie! Peste ani, tot pe acolo venea al pletos, Joe… Şi Cernea, în mijlocul apărării. Cel mai mare specialist al lotului la jocul cu nasturi. L-au prins, cîndva, nişte “pitici” prin parc. I-au luat cinci “hapuri”. “Nu-i adevărat, nu m-au făcut pe bune, aveau doi la fel”, se apără. Şi fruntaşul Jivan, cel mai tare dansator în cantonamentul de la Sinaia. Măiculiţă, ce le ameţise pe fetele de la “Pedagogicul” din Ploieşti!…
Cinci stîlpi de nocturnă
Taborsky, ori Taborschi, ori Tabolschi – “să-nţepenesc dacă am ştiut vreodată cum se scrie, corect, numele meu”, zice, e şi el prezent. E mare cît un stîlp de nocturnă.
Domnul Vartolomeu, constănţean de naştere, chemă “căpitanii” la centru. Gică Popescu vine de două ori acolo: prima dată pentru că e şeful echipei, a doua pentru că chiar are gradul ăsta. Doamneee, ce om, ce fotbalist! Cînd fotbalul se lepăda de pamperşi pe plaiurile dîmboviţene, el jucase, deja, la Plevna, la Gloria, la Sportul, la Sparta ori la Carmen. Ce curse pe extremă, cu 11 centimetri noroi pe teren!!! Prinsese vreo 130 de meciuri în prima ligă… Ar fi fost mai multe, dar slujise Patria pe front, în al doilea…’Nalt, prezentabil, schimbase pase cu Silvică Bindea, “Giussy” Baratki ori Nicu Reuter. Şi
