Porniţi cu bagaje de 32 kg în spinare, cei doi au combinat două pasiuni, medicina şi alpinismul, pentru a realiza o premieră absolută pentru România: au observat comportamentul corpului uman în condiţii limită.
E noapte. Frig. Iulian şi Marius bîjbîie în întuneric, la puţin sub 7.000 de metri. Un loc unde urcă doar condorii temerari. Sînt pe Aconcagua, cel mai înalt punct al continentelor americane! Au plecat prea tîrziu în ascensiune, iar noaptea i-a prins sus, nu mai au timp să coboare la tabăra de bază. Trebuie să strîngă din dinţi şi să înnopteze acolo, pe "acoperiş". Ce încercare! Şi Marius e abia la primul vîrf din viaţă! "Nu urcase nici măcar pe Moldoveanu, acasă!", avea să povestească partenerul său.
Iulian trimite un SOS. Tensiunea e mare, bătăile inimii se înteţesc. Ar putea să îşi măsoare reacţiile corpului. Doar pentru asta au venit! Nu le răspunde nimeni la semnal. "Am avut noroc. Au fost doar -10 grade Celsius în acea noapte". La primele raze de soare, depăşesc punctul critic. Expediţia e salvată!
Antrenament în Irak
Cînd şi cum a început totul? "În 2010. Ambii eram cadre medicale. Eu - asistent, Marius - kinetoterapeut", spune Iulian Sîrbu. El e cel care a venit cu ideea expediţiei pe cînd activa în batalioanele româneşti detaşate în Irak.
"Sînt mulţi care urcă un munte. Dar am dorit să adăugăm valoare expediţiei prin alăturarea unei componente medicale". S-au antrenat, au participat la maratoane şi au mers la sala de forţă înainte de a pleca spre Argentina: "Fiind în Irak, mă pregăteam alături de soldaţii americani".
Stetoscop în loc de corzi
La începutul lui 2011, s-au pus pe treabă. Au vrut să urce mai întîi pe Kilimanjaro, în Africa, dar au găsit bilete ieftine spre America de Sud. Aproape că Aconcagua i-a ales pe ei, nu invers!
"Finanţarea a fost 80% din fonduri proprii", se destănuie Iulian. Alături
