In timpul din urma, Herta Müller nu mai scrie, ci decupeaza. Laureata premiului Nobel pentru literatura in 2009 taie cu foarfeca litere si cuvinte de prin ziare si le rearanjeaza, realizand colaje poetice. Noua metoda de creatie pare a-i face placere autoarei de 59 de ani, care e la a patra incercare de acest fel. Din cuvintele razlete, de diverse culori si marimi, s-a nascut si versul “Tata telefoneaza cu mustele”, care da titlul noului sau volum. Acesta apare luni, 27 august, la Hanser Verlage si va fi lansat oficial in 6 septembrie la Haus der Berliner Festspiele din Berlin.
Versurile sunt scurte, rimele facile. Asupra sensului ascuns al acestora, cititorul are toata libertatea sa mediteze singur. “Memoria mea e ciudata/Cate ceva a disparut/Altceva a ramas ascutit ca dintii cei mici de pieptene”; “Laptele e fratele geaman al catranului/In alb si negru poti minti”; “Mama isi plimba in gura o bomboana/Tata telefoneaza cu mustele”. In acest stil sunt concepute cele aproape 200 de texte ale autoarei, insotite de ilustratii.
Noul volum de fantezii lirice - care pe alocuri par versuri pentru copii-, ale Hertei Müller este al patrulea de acest gen. Inca in 1993 ea alcatuise “Paznicul isi ia pieptenele”, o colectie de foi razlete concepute pe acelasi principiu de creatie. In anul 2000 apare colajul “In coc locuieste o dama”, iar in 2005 “Domnii cei palizi cu cesti mocca”.
Autoarea s-a nascut in Banatul romanesc si a emigrat in Germania in 1987. Firul rosu al romanelor sale “Depresiuni”, “Vulpea era inca de pe atunci vanatorul” (1992), sau “Animalul inimii” (1994) este obsesia urmaririi de catre Securitate, in Romania comunista.
Cu romanul “Leaganul respiratiei” (Atemschaukel – 2009), un proiect in colaborare cu Oskar Pastior, autor nascut la Sibiu si decedat in 2006, balanta s-a inclinat sensibil in favoarea autoarei, la decernarea
