Ministrul francez de interne pare intransigent. Măsurile sale sunt însă vechi și ineficiente.
Poliția franceză nu a avut deloc o vară ușoară. Pe lângă obișnuitele valuri infracționale sezoniere, care au lăsat mulțimi de turiși fără banii de concediu, au existat câteva fenomene noi care le-au dat bătăi de cap. Începând din iulie, taberele de romi de la periferiile marilor orașe din Hexagon au fost desființate rând pe rând. Zece astfel de așezări din Lille, Lyon, Marseille, la Courneuve și Paris au fost înconjurate de polițiști în zorii zilei și doborâte cu buldozerul, lăsând pe drumuri peste o mie de romi. Unii dintre ei au fost repatriați în România. Alții s-au întors în stradă și încearcă să strângă din nou rândurile.
Între timp, în Amiens, un orășel adormit din nordul Franței, cunoscut pentru rata imensă a șomajului, s-a produs previzibilul: în noaptea de 13 august, străzile au fost cuprinse de mișcări violente. Tinerii scăpați de sub control au rănit 17 jandarmi și au incendiat din temelii o grădiniță. Pentru François Hollande, care în aceeași zi își sărbătorea primele o sută de zile în frutnea statului, coincidența nu putea fi mai nefericită.
Responsabil de politica guvernului în fața acestor dezechilibre este Manuel Valls, ministrul de interne, care insistă că, pentru vindecarea acestor boli ale societății, cuvântul-cheie trebuie să fie „fermeté“. Poate că manifestanții din Amiens sunt îndreptățiți să se revolte, însă statul nu este obligat să accepte abuzurile la adresa forțelor polițienești - cam acesta este punctul său de vedere. În opinia sa, nu este nimic greșit dacă sărăcia comunității rome stârnește bunăvoința poporului francez, însă statul nu trebuie să tolereze existența taberelor insalubre și periculoase de la marginea orașelor.
Liniștea socialiștilor
În fața campaniei dure antiromi duse de fostul
