Obrăzniciile lui Bonetti trec drept dovezi de curaj. Jocul prost al echipei nici nu mai contează

Nu am cum să-i dau “like” lui Dario Bonetti pentru ultima postare pe Facebook. Şi nici nu mă număr printre prietenii lui din faimoasa reţea de socializare. Motivele fundamentale sînt două. Mark Zuckerberg este suficient de bogat şi fără mine, deci nu am cont pe Facebook. Şi gîndim diferit. Nu eu şi Zuckerberg, eu şi Bonetti. Fiind ziarist român, pornesc oricum cu un pasiv în ochii domnului din Peninsulă. Nu ştiu dacă i-aţi văzut grimasele pe care le face atunci cînd trebuie să ofere o declaraţie în faţa camerelor. Cît plictis şi cîtă superioritate emană dincolo de pletele lui de cavaler tomnatic al catenaccio-ului. Ca jurnalist şi consumator constant al fotbalului, mi-am format însă o părere critică despre felul cum antrenează Bonetti pe Dinamo. În viziunea lui, această atitudine ne-ar descalifica pe toţi, pasîndu-ne automat printre ignoranţi. Aşa a spus Dario B., cine mă critică ori e ignorant, ori e prost (educat). Şi parazit.

Nu mă număr nici printre prietenii lui Victor Becali, care susţine că presa din România îl pupă-n fund pe italian. Sau că e pe cale să o facă. Mai spune impresarul că un comportament similar al lui Mircea Lucescu în Italia i-ar fi adus un linşaj mediatic din partea presei peninsulare. În linii mari îmi închipui că are dreptate. Acolo nu merg obrăzniciile pe care şi le permit personaje gen Bonetti în România. În rest, nu Victor Becali este omul care să ne ţină dreapta cale în meserie. De la Luceşti pînă la Bonetti, presa noastră a reacţionat mai bine sau mai rău, fără să fie instrumentul nu ştiu căror interese. Dacă ar fi fost altfel, Bonetti şi Becali nu s-ar fi regăsit acum de aceeaşi parte a baricadei. Cu ziariştii la mijloc, pe post de sac de box.

Pînă acum o săptămînă-două, am crezut despre Dario Bonetti că este un a