Băieţelul meu, în vârstă de 8 ani, a fost diagnosticat cu diabet zaharat tip 1, de peste cinci ani. De atunci este în evidenţă la Spitalul „M. S. Curie“ din Bucureşti, sub competenta supraveghere a dnei dr. Mihaela Mihu, căreia îi suntem profund recunoscători pentru starea lui foarte bună, în sensul unui control glicemic optim. Anul trecut am decis să ne internăm la Centrul Medical de Evaluare şi Recuperare pentru Copii şi Tineri „Cristian Şerban“ din Buziaş. Aflasem de mult timp lucruri deosebite despre acest spital, din media şi de la mulţi copii care fuseseră deja internaţi acolo. Nu îmi închipuiam că internarea în centrul menţionat va fi atât de utilă unui copil mic, dar recunosc că m-am înşelat. În urma zilelor petrecute acolo, consider că este vorba de o instituţie medicală româ­nească de elită, cu personal competent şi cu organizare ireproşabilă. Saloanele sunt excelente, mobilierul adecvat, nou, întregul ansamblu fiind completat de o alimentaţie (atât de importantă pentru tratamentul diabetului) ştiinţific întocmită şi de o foarte bună calitate, precum şi de condiţii de educaţie medicală, de joacă şi de recreare (parc, sală de sport cu toată aparatura necesară, piscină, terenuri de sport etc.) excelente. Desigur că actul medical complet este repre­zentat atât de examinarea clinică, studierea investigaţiilor, stabilirea tratamentului, cât şi de educaţia sanitară completă, la care părinţii copiilor trebuie să participe. În această afecţiune, cred că instruirea familiei are o importanţă mai mare decât în oricare alta. Aşa cum ştim, în jurul unui pacient cu diabet zaharat ar trebui ca o întreagă echipă să colaboreze pentru stabilirea planului de îngrijiri: medic, asistent medical, dietetician, psiholog, dar un membru determinant al echipei trebuie să fie familia copilului. Diabetul ne obligă să ne schimbăm stilul de viaţă şi concepţiile desp