Dl dr. Grigore Buşoi, redactor-şef, publică înREVISTA MEDICALĂ ROMĂNĂ (nr. 1/2012) un editorial aparte intitulat „Suişuri medicale eponimice olteneşti“, în care listează personalităţi medicale legate – prin naştere sau prin profesie – de Mica Valahie. Nu sunt toate eponimice, dar se pot împărţi în două categorii: cei care au adus faima provinciei pe alte meleaguri şi cei care au rămas olteni, contribuind cu emulaţie la alcătuirea unei elevate confrerii medicale craiovene. Despre aceştia din urmă, la care adăugăm „veneticii“ naturalizaţi pe malul Jiului, s-ar putea aminti câteva cuvinte. Spiritul hipocratic, dar şi cel samaritean erau la mare trecere în anii ’30 printre medicii craioveni care aveau cabinete particulare, deoarece era în vigoare tradiţia de a acorda, o dată pe săptămână, celor lipsiţi de posibilităţi ma Publicitate teriale, consultaţii medicale gratuite la Spitalul Filantropia. În editorial se prezintă trei portrete-medalion de medici olteni, începând cu cel al doctorului Charles Laugier. Autorul zăboveşte insistent asupra publicaţiilor medico-etnografice ale acestuia, dar se insistă mai puţin asupra faptului că medicul amintit s-a ocupat, între cele două războaie mondiale, de bolnavii de tuberculoză, contribuind substanţial, către sfârşitul anilor ’20, la înfiinţarea Sanatoriului Leamna, unde se interna şi trata gratuit populaţia rurală săracă din zonă. Ataşamentul faţă de aceasta i-a motivat interesul pentru etnografie şi l-a consacrat promotor al unor conferinţe medicale de educare în sănătate. Corpul medical craiovean nu avea complexul provinciei şi participa fără timiditate la manifestările profesionale naţionale. Câteva exemple, care din păcate au fost uitate, sunt: dr. M. Săceanu (dermatolog), dr. E. Graur (radiolog), dr. M. Cănciulescu (pediatru) şi, nu în ultimul rând, dr. S. Lăzărescu (neuropsihiatru cu debut de carieră universitară),