Născut în 1914, în localitatea Alexeni, fostul mijlocaş de grămadă al Sportului Studenţesc şi al naţionalei de rugby s-a stins ieri din viaţă... Participant la Al Doilea Război Mondial, Telu Diamnadi era nelipsit de la meciuri, pe "Arcul de Triumf", dovedind o vitalitate de invidiat pentru cineva care se apropia de 100 de ani.
Telu Diamandi şi-a legat numele de cel al Sportului Studenţesc, club la care a deprins tainele sportului cu balonul oval şi la care a debutat în 1931. Acolo a activat până în 1949, cucerind şi un titlu de campion naţional (1935). Cu echipa bucureşteană a participat şi la turnee în Franţa, la invitaţia unor echipe faimoase şi atunci, dar şi astăzi – Perpignan este una dintre ele. „Când mergeam să jucăm în Hexagon, eram primiţi la Primărie, iar apoi ne plimbau prin tot oraşul. Să ne vadă lumea şi să vină la meci. Când marcam sau câştigam un meci, toată lumea ne aplauda”, şi-a amintit Diamandi într-o discuţie purtată recent, cu Vasile Constantin.
Participant la ultima conflagraţie mondială – a fost unul dintre puţinii supravieţuitori ai batalionului său – „s-a întâmplat să primesc prima permisie exact înainte ca ruşii să contraatace; atunci, dintre camarazii mei puţini au scăpat cu viaţă” -, nea Telu a fost şi internaţional (1935-1939), participând şi la Campionatul European din 1938, unde a ocupat locul 3.
Ca rugbyst a mai evoluat la Locomotiva CFR (1949-1954) şi Locomotiva PTT (1954-1959), ambele echipe din Bucureşti, iar ca antrenor a pregătit, timp de 28 de ani, pe Locomotiva PTT, Rapid, Metalul (Gloria), Progresul şi Sportul Studenţesc.
A fost şi arbitru de rugby, dar şi membru al Colegiului Central al Antrenorilor la FR de Rugby (1950-1960).
Telu Diamandi va fi condus pe ultimul drum mâine, ceremonia religioasă fiind programată la ora 13.00, în Cimitirul Bellu.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
