În acest an se împlinesc 160 de ani de la naşterea şi 100 de ani de la moartea lui Ion Luca Caragiale (1852-1912), cel mai important dramaturg român, unul dintre marii noştri scriitori. Iată de ce anul 2012 a fost declarat „anul Caragiale”. Mărturisesc că l-am citit şi îl citesc pe Caragiale ca pe un scriitor ce a înregistrat, în operele lui, stări sufleteşti şi comportamente, defecte şi imposturi morale, prestigii închipuite şi moravuri ale societăţii de ieri şi de azi, o societate care, constatăm şi acum, „n-are prinţipuri”, o societate ce seamănă cu un „vast bâlci”, funcţionând după regula improvizaţiei şi a demagogiei. Îl citesc ca pe un scriitor care, prin calităţile scrisului, prin forţa de a întrupa o întreagă lume, trasează, în fond, cu luciditate necruţătoare, profilul neamului său, cu calităţi, defecte, inconsecvenţe şi inadecvări. Nu întâmplător, Ana Blandiana îşi exprima, cândva, amărăciunea că trăim cu toţii în „lumea lui Caragiale”, o lume „de vorbe fără acoperire, de forme care îşi amână fondul”, o lume care nu poate fi părăsită, pentru că „singurul mod în care poţi scăpa din ea este să o schimbi”. Privirea „rea” a lui Caragiale este una perfect exersată şi adecvată pentru înregistrarea şi sancţionarea fisurilor din ordinea morală a lumii. Prin valoarea operei sale, Caragiale se lasă citit, astăzi, din unghiuri diverse, dar, mai ales, continuă să ne descifreze el pe noi, în tot ceea ce avem mai adânc. Lecturile diverse pe care opera caragialiană le provoacă şi astăzi, nu sunt decât feţe şi dimensiuni ale lumii noastre de ieri şi de azi, definiţii ale sufletului nostru, oglinzi ale fiinţei noastre interioare. Iulian BOLDEA În acest an se împlinesc 160 de ani de la naşterea şi 100 de ani de la moartea lui Ion Luca Caragiale (1852-1912), cel mai important dramaturg român, unul dintre marii noştri scriitori. Iată de ce anul 2012 a fost declarat „anul Carag