Centrul Român de Politici Europene a analizat impactul crizei politice asupra cursului euro/leu. Concluzia: deprecierea leului din iulie a fost cauzată în întregime de elemente interne. Aşa să fie? Care sunt atunci elementele interne care au determinat deprecierea monedei naţionale în intervalul ianuarie-iunie? Şi care sunt elementele externe care au determinat euro să piardă teren faţă de celelalte valute regionale, dar să urce faţă de leu?
Să ne raportăm mai întâi la concluziile studiului CRPE. Strategia folosită de autoarea raportului (Oana Maria Georgescu) a fost să izoleze cauzele externe (criza euro) de cele strict interne, eliminând din ecuaţie factorii comuni care au influenţat leul şi alte monede din regiune (cele din Polonia, Ungaria şi Cehia). Concluzia: deprecierea leului în perioada cuprinsă între 31 mai şi 31 iulie 2012 a fost cauzată în întregime de elemente interne (...).
Tendinţa regională în această perioadă a fost de apreciere, în timp ce leul s-a depreciat. În cele şase săptămâni care au urmat suspendării preşedintelui până la începutul lunii august, leul a scăzut cu 4%, în timp ce zlotul şi forintul s-au apreciat cu 3, respectiv 2 procente. Calculul nostru arată că în absenţa crizei politice leul s-ar fi apreciat sau ar fi rămas constant (dat fiind că BNR are o strategie de menţinere a cursului între anumite limite; de altfel, intervenţiile masive ale BNR pe piaţa valutară nu au reuşit să împiedice deprecierea).
Interpretarea noastră: dacă în absenţa crizei politice leul „s-ar fi apreciat sau ar fi rămas constant", conform „tendinţei regionale", înseamnă că moneda naţională n-ar fi avut nici un motiv să se comporte diferit înainte de demararea suspendării preşedintelui. Ar trebui să vedem deci între 1 ianuarie şi 3 iulie 2012 un tandem drăgălaş între leu, zlot, forint, coroana din Cehia. Or, ce s-a întâmplat de fapt? Le
