Au trecut mai bine de două decenii de atunci, pline cu alte zeci de cazuri de crime, însă procurorul Nicolae Păuna încă mai ţine minte acest dosar. L-a marcat cruzimea agresorului, dar şi faptul că un copil de 11 ani a fost, fără voia lui, martor la omor şi complice la ascunderea cadavrului. "Nu-i milă, ci crimă să ierţi un ucigaş”, susţine procurorul care s-a închis atunci în arhiva unei policlinici şi a luat la mână toate fişele, din ’90 şi până-n ’73, pentru a găsi grupa sanguină a victimei. Muncă de Sisif. A crezut orbeşte în adevăr şi în meseria de procuror criminalist, fără să-şi pună vreodată problema: "n-am cadavru, nu-l pot trimite în judecată pe criminal”. Două instanţe, Tribunalul Judeţean Neamţ şi apoi Curtea Supremă de Justiţie, i-au confirmat că a avut dreptate. Autorul crimei a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. A fost eliberat condiţionatîn 2004. În faţa legii, el a plătit pentru fapta comisă, iar acesta este motivul pentru care îi vom proteja identitatea.
De la un aparat de radio
"La mijlocul lunii iunie 1991, la mai bine de 7 luni de la comitere, avea să fie descoperită într-o comună din judeţul Neamţ – Timişeşti, cu oameni de altfel liniştiţi, o faptă de omor comisă cu mult sânge rece de un fiu rătăcitor împotriva tatălui său.” Aşa îşi începea procurorul Păuna actul de inculpare.
N. Marin avea 27 de ani şi era al doilea din cei patru copii pe care Ciurcă Pavel îi avea cu concubina sa, N. Lionora. Marin locuia cu părinţii săi. Pe 27 noiembrie 1990, tânărul a mers la serviciu, la balastiera Timişeşti, apoi s-a întos acasă, ca de obicei, pe la orele 17:00. După ce a mâncat, şi-a ajutat tatăl la treburile din gospodărie. Nimic nu prevestea oribilul eveniment care avea să se întâmple. Au terminat treaba, iar tatăl şi-a invitat fiul şi nevasta să se cinstească, în bucătăria de vară, cu nişte ţuică de sfeclă, făcut