În 1674, în Suedia, se înfiinţa prima casă de licitaţii din lume. Dna Arina Şuşară face o interesantă incursiune în istoria licitaţiilor de artă, precum şi o trecere în revistă a caselor de licitaţii româneşti.

Istoria licitaţiilor de artă debutează odată cu apariţia primei case de licitaţii, Stockholms Auktionsverk, fondată în 1674, în Suedia, la iniţiativa baronului Claes RĂlamb, guvernatorul oraşului Stockholm. Aceasta deţinea o gamă variată de bunuri, iar în cadrul unei licitaţii din anii 1700, regele Gustav al III-lea al Suediei îşi exercită dreptul de preemţiune şi achiziţionează un tablou de Rembrandt. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, licitaţiile de artă aveau loc prin cafenele sau taverne, unele se ţineau zilnic, având chiar şi cataloage cu obiectele spre vânzare, iar termenii „licitaţie“ şi „licitaţie publică“ au intrat în engleza scrisă încă de la sfârşitul anilor 1600. Sotheby’s, a doua mare casă de licitaţii din lume, deschide prima acţiune în 1744, la Londra, cu vânzarea mai multor cărţi valoroase provenite din biblioteca lui sir John Stanley. Activitatea casei de licitaţie se îndreaptă ulterior spre pictură, arte decorative, bijuterii. Actualul lider, Christie’s, se înfiinţează 22 de ani mai târziu, în 1766, urmând aceeaşi traiectorie. Paşi uriaşi s-au făcut după al Doilea Război Mondial, când metoda licitaţiei a fost gândită ca instrument de marketing. Astfel s-a născut afacerea modernă cu licitaţii, iar oamenii de business au început să hrănească afacerea, crescându-i reputaţia; licitatorii au diverse relaţii comerciale cu bănci, avocaţi, contabili, oameni de afaceri. Spre deosebire de cele prezentate, piaţa de artă românească nu are o astfel de tradiţie, este foarte tânără şi încearcă să se construiască după modelele internaţionale. Anul 2012 găseşte piaţa licitaţiilor româneşti în plină creştere. De la înfiinţarea primei