Scăderea leului din 2012 nu este atât rezultatul degradării stării economiei, cât al injecţiilor de lichiditate operate de Banca Centrală, este opinia analistului financiar Florin Cîţu.
În momentele de criză, externă sau internă, deprecierea se va accelera, iar în absenţa acestora BNR va încerca să menţină un curs stabil dar la o medie mai ridicată. Care este explicaţia oscilaţiilor pe curs la care am asistat în ultimele două luni? BNR a început să injecteze lichiditate în sistemul bancar în ultimele luni ale lui 2011 în scopul forţării scăderii dobânzilor la lei.
O bună parte din sumele respective au fost utilizate de bănci şi de clienţii lor pentru a retrage bani din ţara. Cum retragerile erau făcute în euro, aceste mişcări s-au resimţit imediat în cursul de schimb, leul depreciindu-se (din acest motiv s-a produs probabil "decuplarea" leului de valutele regionale, moneda naţională pierzând teren faţă de euro în timp ce zlotul, forintul, coroană din Cehia creşteau în 2012).
Cererea de numerar tot mai mare a băncilor (dacă schema funcţiona, de ce să nu scoţi cât mai multă valută din ţara?) dublată de tensiunile apărute brusc în mediul politic au forţat BNR să ia taurul de coare şi să descurajeze ieşirile de capital reducând agresiv sumele injectate în sistemul financiar. Că rezultat, dobânzile au crescut iar leul s-a apreciat.
Cu alte cuvinte, deprecierea leului din ultimele 10 luni n-ar fi atât un rezultat direct al degradării stării economiei, nici al aşteptărilor pesimiste ale investitorilor, or specularea efectului rambursărilor consistente în contul datoriei publice extene din 2013-2014, ci mai degrabă consecinţa injecţiilor masive de lichiditate operate de Banca Centrală.
Greşeala, în opinia lui Cîţu, a fost că oferite doar pentru 7 zile, respectivele injecţii de lichiditate nu aveau cum
