Fantastică mobilizarea din aceas­tă vară a lui Ion Iliescu! La cei 83 de ani ai săi, nările îi mai frea­mătă încă la adierea tare a pu­ciului, iar muşchii i se în­cor­dează tinereşte când e vorba de a prelua puterea, toată, la fel ca în acea iarnă îndepărtată, când teroriştii trăgeau din toate po­ziţiile, iar el suna aferat la Am­basada URSS ca să spună, măi, dragă, cine suntem şi ce vrem. Poate de aceea s-a şi enervat atât de tare că, în loc de un emi­sar al Kremlinului, protejaţii săi Crin şi Ponta s-au pomenit cu un emisar imperialist: „Sosirea in­tempestivă a subsecretarului de stat al SUA la Bucureşti şi opi­niile exprimate – vădit in­fluen­ţate de campania de de­zin­for­mare reuşită de partizanii d-lui Băsescu (reflectate, de altfel, şi în declaraţiile d-lui Barroso), cons­tituie un fapt regretabil“.

Re­gretabil, desigur, pentru băţul pus în roata vijeliosului puci. Dar sângele i s-a urcat direct la cap, văzând „cu câtă uşurinţă unele cancelarii occidentale (şi in­clu­siv reprezentanţii lor la Bu­cu­reşti) pot fi influenţate de cam­pania de intoxicare desfăşurată de susţinătorii d-lui Băsescu şi câtă lipsă de sensibilitate şi res­pect pot manifesta acestea faţă de un vot popular, exprimat la un referendum organizat în mij­locul verii, în ciuda boicotului pro­clamat de d-l Băsescu şi sus­ţinătorii săi“. Dar, vai!, aceeaşi „lipsă de sensibilitate“ do­ve­di­seră numitele cancelarii şi după mineriada din 1990, când dragii lui mineri aduşi de el la Bu­cu­reşti rupseseră oasele opoziţiei.

Cât priveşte obrăznicia pro­cu­rorilor care şi-au băgat nasul în matrapazlâcurile re­feren­du­mu­lui, asta chiar le-a întrecut pe toate: „procurori care dau nă­vală peste oameni în case, în me­diul rural, pentru a-i ches­tiona dacă au fost la vot pentru referendum. În ce lume trăim?!!! De unde au răsărit asemenea spe­cimene, venite parcă din gro­te primitive?“ - s-