Preţ de câteva minute, ieri a părut că USL-ului i-au crescut nişte ouă. Pe urmă, s-au făcut omletă.

De fapt, useliştii s-au înspăimântat de pierderea de „viteză”. Aveau 64 la sută în iulie şi au scăzut, brusc, la 54 la sută, cu potenţial de continuare a prăbuşirii, după verdictul coteţului constituţional -preiau expresia lui Mădălin Voicu, pe care o consider cât se poate de nimerită- şi, mai ales, după ce au confirmat că îl vor respecta. Şi-atunci, n-au mâncat rahatul cu polonicul, l-au degustat cu linguriţa: au făcut puţină paradă de opoziţia lor la „decizia abuzivă” prin care Traian Băsescu este reînscăunat preşedinte al Republicii Populare România - unde Populare vine de la formaţiunea ce face jocurile în Uniunea Europeană.

Incongruenţa logică este evidentă: dacă decizia e abuzivă, de ce asişti la citirea ei în plen, consfinţind abuzul? Ai majoritate, ai puterea şi te comporţi ca un partid de Opoziţie?

I-am auzit pe uselişti clamând, mai cu un sfert de gură, mai cu jumătate de gură, că „am fost somaţi din afară”. Nene, una din două: ori e adevărat şi atunci denunţă şantajul, dă pe faţă tot, nu aşa, „pe surse”, ori nu e adevărat şi atunci asumă-ţi, naibii, impotenţa! N-o mai da că tu, de fapt, eşti de partea poporului, dacă nu eşti în stare să-i impui voinţa exprimată la vot, deşi ai soluţia la îndemână!

Neîndoielnic ne-ar fi aşteptat un potop de critici, dacă Băsescu nu s-ar fi întors la Cotroceni. Nu ştiu în ce măsură criticile ar fi fost însoţite de sancţiuni şi care ar fi fost natura acestora. Înclin să cred că nu s-ar fi mers foarte departe, chiar dacă n-am fi desfăşurat o ofensivă diplomatică şi de proporţii, însoţită de o campanie publicitară pe măsură, pentru a impune în conştiinţa publică occidentală faptul că referendumul a fost trucat în favoarea lui Traian Băsescu şi că abuzivă este, prin urmare, reconfirmarea sa, nu demiterea.