După ani de zile în care tot felul de indivizi supărați au venit cu jalba-n proțap să urle de la tribuna Consiliului General că se comit diverse lucruri nu tocmai oportune din banii publici, Primăria Generală a dispus: să nu mai calce picior de cetățean în sala de Consiliu General.

Deși Legea 215 / 2001 definește aceste ședințe de Consiliu ca fiind publice, iar Legea 52 / 2003 obligă Primăriile la transparență decizională, Primăria Generală a decis să facă din Ședințele de Consiliu General un spectacol – stai într-o sală, tu și prietenii tăi, și te uiți la plasmă: un film inspirat din viața reală. Consilierii decid în numele cetățenilor, pe banii lor și cu privire la orașul lor, în timp ce cetățeanul poate sparge semințe liniștit 2 etaje mai jos, căci mai mult nu prea poate face. Poate lua cuvântul, de la un microfon, însă în vacarmul generalizat din sala de Consiliu e greu de crezut că va putea să se facă auzit. Motivul vehiculat cu privire la această decizie a fost amenajarea în sala de Consiliu a unui piedestal special dedicat camerelor de filmat.

Într-adevăr, accesul presei este important, însă a exclude cetățenii pentru a face loc camerelor pare cel puțin în contradicție cu ideea de consultare publică. Presa, ulterior acestor ședințe de consiliu, scrie despre ce s-a decis. Or cetățeanul, dacă se află în sală, este pentru că are o opinie cu privire la o viitoare decizie a Consiliului, deci, cel puțin teoretic, are puterea de a influența decizia finală. Din fața televizorului, la câteva ore distanță de la întocmirea procesului verbal, este foarte complicat să ai o intervenție în procesul decizional.

Aplecările spre opacitate ale Primăriei Generale nu sunt unele recente. În mandatul precedent, pentru a intra în sala de Consilium trebuia să depui o cerere la registratură cum că ai vrea să intri la ședință. Și toate astea se întâmăplă în baza une