„Prostul, dacă nu e şi fudul, parcă nu e prost destul!”. De parcă Elena Ceauşescu şi alţi înaintaşi „de seamă” ai neamului nu ar fi probat, din plin, validitatea acestui proverb, judecătoarea CCR Aspazia Cojocaru a ţinut să-şi aducă propria contribuţie.

Pentru a anunţa că va acţiona, în instanţă, „posturile TV” care ar fi defăimat-o, a emis un comunicat de presă în care se laudă cu activitatea profesională, cu titlurile sale ştiinţifice şi cu lucrările publicate.

Comunicatul începe, însă, cu o însăilare frazeologică tipică exprimării celor cu patru clase: „Mărturisesc că nu aş fi dat acest comunicat de presă dacă referirile făcute la adresa mea de către unii angajaţi şi invitaţi ai unor posturi TV nu ar friza absurdul şi în special ai Antenei 3”. Evident, exprimarea corectă ar fi fost: „Mărturisesc că nu aş fi dat acest comunicat de presă, dacă nu ar friza absurdul referirile făcute la adresa mea de către unii angajaţi şi invitaţi ai unor posturi TV, în special ai Antenei 3”.

Dar, ce să ştie un „profesor universitar, doctor în drept, autor şi coautor a multor lucrări, studii şi articole juridice, premiat de Academia Română”?

Subliniem că nu este o declaraţie de presă verbală. Evident, că, de la un profesor universitar, doctor în drept, te-ai aştepta la o exprimare mai elevată şi la proba orală, dar, iată, Aspazia Cojocaru pică, fără graţie, proba scrisă! Şi nu este vorba de o simplă „eroare materială”, ci de ditamai proba de necunoaştere a limbii române. Un profesor adevărat de limba română (componentă esenţială a studiilor de drept) nu i-ar fi semnat Aspaziei Cojocaru niciodată diploma de bacalaureat, darămite s-o facă doctor şi coleg!

Evident că, în aceste condiţii, este limpede că Aspazia Cojocaru nu şi-a putut obţine titlurile decât prin furt, indiferent de natura acestuia - că a copiat la examene, că şi-a cumpărat lucrările, că şi-a