În esenţă, Grecia nu vrea să iasă din zona euro, ba chiar a făcut eforturi inimaginabile să rămână în ea.

Va fi un început de toamnă fier­binte pentru spaţiul monedei uni­ce, cu Grecia în prim-planul dis­cuţiilor şi analizelor, cu o Spanie care continuă să con­sume bani pen­tru a-şi salva re­giunile de la fa­li­ment şi pentru a-şi ţine în viaţă băncile şi cu o Ita­lie care achită, lu­nar, nota de plată a unor decade de risipă. Între timp, Irlanda şi-a re­ve­nit, iar Portugalia este prea mică pentru a ţine prima pagină a zi­a­relor. Dacă lucrurile merg rău, Li­sabona este o victimă colaterală. Octombrie va fi, probabil, luna de­cisivă în care se vor arunca za­rurile pentru viitorul Greciei.

Un abandon de 1 trilion

Chestiunea eventualei ieşiri a Gre­ciei din zona euro a încins spi­ri­tele în ultima vreme. O serie de comentarii ale unor figuri im­por­tante din zona euro cum că o even­tuală ieşire a Greciei din clu­bul monedei unice ar fi o pro­ble­mă gestionabilă, deşi n-ar fi de dorit, a inflamat speculaţiile. Nu toată lumea consideră însă că exit-ul Greciei din zona euro ar fi chiar gestionabil. S-au derulat scenarii în mai toate birourile ana­liştilor din băncile şi din ins­titutele financiare ale lumii. Epu­izată de efort, toată această su­flare intelectuală a lumii fi­nan­ciare a conchis, ezitant, că nu se poate estima cu precizie o factură cât de cât corectă a eve­ni­men­tu­lui. Economiştii prestigiosului Institute of International Fi­nan­ce au estimat că un eventual exit al Greciei ar putea costa zona eu­ro în jur de 1.000 de miliarde de euro. Toată lumea pierde, în­ce­pând cu Banca Centrală Eu­ro­peană, băncile germane, franceze şi elveţiene şi continuând cu Spa­nia, Portugalia şi restul grupului de ţări cu probleme create de in­flamarea datoriei publice.

Estimările acestea au fost oa­re­cum confirmate ulterior de alţi analişt