Acum câteva zile, prezentatorii de știri ne anunțau revoltați că muncim cel mai mult din Uniune. Alții au afișat lucrurile ironic: de fapt, tăiem frunze la câini, pentru că suntem și cel mai puțin productivi din Europa. Ambele fenomene sunt reale, însă cauzele lor sunt complexe și ne îndeamnă, din păcate, la pesimism.
Productivitatea redusă a angajaților români are câteva cauze sociale: pe de o parte, trecutul comunist, în care normele de lucru erau atinse mai degrabă pe hârtie decât în realitate, oamenii nefiind neapărat preocupați de rezultatele muncii lor; pe de alta, condițiile precare de muncă din țară, departe de pretențiile salariaților care se simt, astfel, demotivați. Relevant în acest sens este raportul „Calitatea locurilor de muncă“, realizat de Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi Muncă (Eurofound) anul acesta. Potrivit specialiștilor consultați, productivitatea raportată de un stat depinde de un cumul de criterii. Unele sunt evidente - buna specializare a personalului, nivelul salarial sau siguranța la locul de muncă -, altele indirecte, aici intrând mediul de lucru, siguranța locului de muncă și rata șomajului. Câteva date din studiu explică, fără doar și poate, de ce nu muncim cu mai mult spor. Salariile românilor, de exemplu, sunt date de autorii studiului ca reper pentru „mai rău nu se poate“ - așa se face că veniturile medii din sectorul privat albanez sunt de aproape patru ori mai mari raportate la nivelul de trai și la volumul de muncă. Într-adevăr, crede Dan Cristescu, președintele sindicatului Familia, cel mai motivant factor în motivarea angajaților rămâne salariul. „Derulăm de ceva timp un program de plasare de forță de muncă în companiile autohtone. Să vă dau exemplul muncitorilor: le găsim locuri de muncă și nu se duc, pentru că, în momentul în care patronul refuză să le dea peste 1.200 de lei net, pre
